Am participat la conferința „ROMÂNIA 2025–2040: Politici și resurse pentru dezvoltarea rurală: agricultură, industrie alimentară și silvicultură”, organizată sub egida ASPES, alături de principalele instituții din domeniu. A fost o discuție onestă despre unde suntem și ce avem de făcut. M-am lămurit pe multe subiecte. Unele concluzii rămân de dezbătut.

Sursa: https://holde.eu/about-holde/why-invest-in-romanian-agriculture/

Pe scurt, ideile care mi s-au părut esențiale:

• Modernizare pe tot lanțul agroalimentar, de la biotehnologii și soiuri rezistente la procesare locală și trasabilitate.

• Refacerea zootehniei cu rase adaptate climei și creșterea capacității de depozitare și procesare.

• Infrastructură de irigații și soluții pentru a reduce efectele secetei.

• Asocierea fermierilor mici și construirea de structuri de marketing viabile.

• Formare pentru tinerii fermieri și profesionalizarea managementului fermelor.

• Competitivitate afectată de fragmentarea exploatațiilor, costul finanțării și volatilitatea climatică.

• În noul cadru PAC 2028–2034, România ar avea o creștere nominală a alocărilor de aproximativ 18%, ceea ce înseamnă doar 1% real după inflație. Este un pas înainte, dar insuficient pentru transformarea de care avem nevoie.

Am plecat cu multe notițe utile și cu planul de a folosi datele și concluziile care chiar stau în picioare. Discuția continuă și cred că trebuie să trecem de la diagnostice la proiecte concrete, măsurabile și finanțabile.