O lume multipolară care în fibra ei, socială, culturală, economică și tehnologică, trece prin schimbări majore. Nu este prima dată: (1) Europa după pacea de la Westphalia cu Iluminism și Revoluție Științifică; (2) epoca napoleoniană și Revoluția franceză cu noile ideologii, naționalism, politică de masă și război modern; (3) Belle Epoque cu industrializare masivă, electrificarea economiei, educație în masă și globalizare; (4) anii 30’ de după Marea Criză, cu apariția mass-media și a fascismului și comunismului. Lista poate continua sau poate fi dezbătută. Sunt infinite nuanțe care nu pot fi surprinse într-un paragraf.

Suntem conștienți că traversăm o epocă similară. Noua strategie de securitate americană consfințește lumea multipolară; simțim cu toții tensiunea socială și cursa pentru inteligență artificială va reprograma sistemele noastre economice.

Nu scriu aceste rânduri pentru a emite vreo judecată. Nu poate încăpea în cămașa de forță a unei simple postări. Un singur lucru vreau să spun. Pentru națiunile mici și medii precum România astfel de perioade sunt teribil de stresante fără ca asta să însemne un marș inevitabil către un final tragic. România modernă, care nici nu exista în timpul Revoluției Franceze, a luat naștere în etape succesive, dar în astfel de momente când lumea s-a reașezat pe alte coordonate.

Trebuie însă să ne adunăm mințile și energiile. Sunt vremuri în care dezbinarea și fragmentarea sunt în dezinteresul tuturor. Trebuie să folosim cele mai bune minți și energii ale națiunii noastre. Aceste transformări vor trece peste noi. Dacă suntem determinați, uniți și organizați putem să evităm cele mai dramatice episoade și să profităm de oportunitățile care se vor ivi de nicăieri. Putem la fel de bine să lăsăm totul la voia întâmplării. Depinde de fiecare dintre noi. Compromisul, dialogul și direcția nu se întâmplă de la sine. Trebuie să ni le dorim și să și acționăm cu spiritul necesar. N-am niciun dubiu că putem. Doar să vrem.