Doamnelor și domnilor,
Dragi prieteni ai Club România,

15 ani.

Este suficient de mult pentru ca un proiect să devină o instituție. Dar este și suficient de puțin pentru a ne aminti foarte bine de unde am plecat, ce ne-am propus și, mai ales, de ce am pornit la drum.

Club România s-a născut dintr-o idee simplă: România are nevoie de locuri în care oamenii care gândesc, construiesc și își asumă responsabilități să se poată întâlni dincolo de granițele profesiilor, instituțiilor, generațiilor sau opțiunilor politice.

Un loc al dialogului.

Dar nu al dialogului de dragul dialogului. Ci al dialogului care încearcă să înțeleagă lumea și, prin această înțelegere, să găsească soluții pentru România.

În acești 15 ani, lumea s-a schimbat enorm.

Am traversat crize economice, pandemie, război la granițele Europei, revoluția digitală și acum revoluția inteligenței artificiale. Am văzut cum certitudini care păreau de neclintit au devenit întrebări. Cum ordinea internațională s-a fragilizat. Cum democrația însăși a început să fie pusă sub presiune.

Și poate tocmai de aceea cred că ideea de la care a pornit Club România este astăzi mai actuală decât era acum 15 ani.

Pentru că într-o lume a zgomotului avem nevoie de conversație.

Într-o lume a radicalizării avem nevoie de nuanță.

Într-o lume care ne împinge să alegem permanent între tabere, avem nevoie de spații în care oamenii să poată rămâne împreună chiar și atunci când nu gândesc la fel.

Club România a încercat să fie un asemenea spațiu.

În jurul său s-au întâlnit oameni din business și administrație, diplomație și mediul academic, cultură, tehnologie, societate civilă. Oameni cu experiențe diferite, cu opinii diferite, uneori cu viziuni foarte diferite despre România.

Dar cu o convingere comună: România merită să fie gândită pe termen lung.

Din această comunitate au apărut proiecte, dezbateri, idei și, poate cel mai vizibil, seria „Caiete Documentare Club România”, după cum s-a spus, o adevărată “Enciclopedie a României”

Am încercat prin aceste volume să facem ceva ce devine tot mai dificil în epoca vitezei: să păstrăm ideile.

Să transformăm conversația în document.

Să lăsăm o mărturie despre felul în care o generație de lideri, profesioniști și intelectuali a privit România într-un anumit moment al istoriei sale.

Dar, pe măsură ce au trecut anii, am înțeles și altceva.

Un proiect care vorbește despre viitor nu poate rămâne captiv generației care l-a fondat.

De aceea, una dintre cele mai importante mize ale Club România a devenit întâlnirea dintre generații.

Am căutat vocile noului val. Tineri antreprenori, cercetători, artiști, oameni din tehnologie și administrație. Oameni care nu mai privesc România doar prin comparație cu trecutul, ci prin comparație cu lumea în care vor trăi peste 10 sau 20 de ani.

Pentru că România anului 2035 se construiește deja.

Se construiește în școli și universități, în laboratoare și companii, în administrație, în cultură, în comunitățile românești din străinătate și, mai ales, în mintea unei generații care începe să își asume responsabilitatea.

La 15 ani de Club România, cred că aceasta este întrebarea care ar trebui să ne preocupe:

Ce lăsăm mai departe?

Nu doar ce am făcut.
Nu doar ce cărți am publicat.
Nu doar ce întâlniri am organizat.

Ci ce fel de cultură a dialogului lăsăm celor care vin după noi.

Mi-aș dori ca peste încă 15 ani, când cineva va privi în urmă spre această comunitate, să poată spune că aici s-au întâlnit oameni care au avut curajul să gândească România dincolo de ciclul electoral, dincolo de criza zilei și dincolo de propriul interes.

Oameni care au înțeles că o țară nu se construiește numai prin instituții și infrastructură.

Se construiește și prin încredere.

Prin capacitatea de a lucra împreună.

Prin memoria ideilor bune.

Și prin disponibilitatea de a transmite ștafeta.

În seara aceasta, însă, înainte de a vorbi despre următorii 15 ani, cred că trebuie să spunem un lucru foarte simplu:

Mulțumesc.

Mulțumesc celor care au fost alături de Club România de la început.

Mulțumesc celor care au venit pe parcurs.

Mulțumesc autorilor, partenerilor, colaboratorilor și tuturor celor care au acceptat invitația noastră de a intra într-o conversație despre România.

Și mulțumesc celor tineri care încep să ducă această conversație mai departe.

Pentru că, până la urmă, acesta este sensul unei comunități:

să construiești ceva care poate continua și fără tine.

La mulți ani, Club România!

Și să avem curajul ca, în următorii 15 ani, să punem întrebări și mai mari despre România – și să căutăm împreună răspunsurile.Rămânem comunnity builders peste toate!