Toata lumea se agită de ce nu a fost Nicușor Dan la Kiev dar nimeni nu întreabă de ce nu a fost la New Delhi?

Si discutăm despre “prezența simbolică” și “solidaritate vizibilă” în loc să discutăm despre cum înțelege România diplomația în secolul 21. Raspunsul la întrebarea de mai sus spune multe atât despre consilierii prezidențiali cat si despre pleiada de analiști care par să fie blocați în logica geopoliticii clasice pentru care Bangalore, Singapore și São Paulo, nici nu există pe hartă.

Săptămâna trecută lumea tehnologiei s-a mutat temporar din Silicon Valley la Bharat Mandapam din New Delhi. Peste 200 de miliarde de dolari în investiții anunțate. Douăzeci de șefi de stat, 60 de ministrii, CEO-ii de la Google, OpenAI, Anthropic, Microsoft, toți negociind contracte reale.

Evenimentul a fost atât de copleșitor încât a fost extins cu o zi suplimentară, peste un sfert de milion de oameni voiau să fie acolo, nu o conferință academică cu câteva sute de participanți ci momentul în care se redistribuie puterea economică globală.

România a semnat declarația finală, cineva de la minister probabil sau un diplomat, am bifat prezența, job done.

Și acum toată dezbaterea publică e despre de ce președintele nu era în încă o fotografie de grup la Kiev. Dar ar fi trebuit sa fie la New Delhi!

La Bletchley Park în 2023, când seria de summituri AI a început, conversația era dominată de anxietate occidentală despre scenarii apocaliptice. AI scăpat de sub control, riscuri existențiale, sfârșitul umanității. Europa voia reglementări stricte înainte de orice altceva.

La New Delhi 2026, conversația s-a schimbat radical. America a venit cu mesaj clar prin reprezentantul Casei Albe: respingem total guvernanța globală a AI. Traducere: mișcați-vă rapid, inovați fără restricții, noi vrem să câștigăm cursa către superinteligență. China, deși discret prezentă, joacă același joc pe cont propriu, construind sisteme paralele, investind masiv, integrând AI în tot, de la recunoaștere facială la management urban la nivel de sutele de milioane de oameni.

Între acestea două superputeri care controlează 90% din infrastructura globală de calcul AI, India a oferit o alternativă interesantă, nu safety-first paralizant, nu development-at-all-costs fără limite ci ceva practic: AI pentru probleme reale ale oamenilor reali.

Modi a vorbit despre modele AI în 22 de limbi indiene pentru fermieri care nu știu să scrie în engleză, telemedicină pentru sate fără doctori, educație adaptivă pentru copii care nu au școli. “Sarvajan Hitaya, Sarvajan Sukhaya” – bunăstare pentru toți, fericire pentru toți. Nu e retorica obișnuită, India chiar construiește asta la o scară greu de imaginat.

India a creat limbajul în care se va discuta AI governance în următorii ani. Sutre și Chakre vor fi citate în declarații, rapoarte, strategii naționale. Iar România pare să nici nu fi fost acolo când se stabileau definițiile, probabil o sa revin zilele viitoare cu asta.

Totusi întrebarea care ar fi trebuit să ne obsedeze: unde se situează România în această dezbatere fundamentală?

Avem UiPath, unul dintre puținele tech unicorns din Europa, avem 200,000 de profesioniști IT care construiesc sisteme pentru clienți globali, nu suntem nici reglementatori obsesivi, nici cowboy-i tech fără limite, stim cum să construim lucruri care funcționează dar vocea noastră lipseste complet din orice discuție

Altfel spus când ai un matematician ca Președinte și nu știi ce să faci cu el..

Rolul consilierilor prezidențiali nu e doar să organizeze întâlniri și să scrie discursuri. Rolul lor fundamental e să construiască și să susțină un profil prezidențial care să facă România credibilă, relevantă, de neignorat si de neuitat.

Estonia are președinte fizician. Toată lumea știe asta pentru că consilierii estonieni au înțeles că e un avantaj uriaș. Îl poziționează constant la evenimente tech, construiesc în jurul expertizei lui, rezultatul e că Estonia de 1.3 milioane de oameni e sinonimă cu inovație digitală globală.

Singapore a avut prim-miniștri matematicieni și economiști de top. Lee Hsien Loong, matematician, absolvent de Cambridge, vorbea despre tehnologie și toată lumea asculta. Consilierii singaporezi știau exact cum să folosească asta.

România are un președinte matematician, laureat olimpic, care înțelege algoritmi, complexitate computatională, care ar poate discuta substanța tehnică cu oricare dintre liderii ecosistemului AI global. Aduce în plus și experiență practică de fost primar al Bucureștiului care știe exact cât de greu e să implementezi tehnologie în realitate, nu doar în PowerPoint.

Câți șefi de stat au asta? Extrem de puțini.

Dar în loc să construim în jurul acestui avantaj unic, consilierii prezidențiali par să-l trateze ca pe orice alt politician generic. Photo ops standard, evenimente protocol standard, zero folosire strategică a expertizei tehnice reale.

Sau mai simplu, avem carbon, organizat într-un fel e diamant, rezistent, valoros, strălucitor, organizat altfel e grafit, se face praf între degete, se șterge de pe hârtie. Același material, rezultate complet diferite. Totul depinde de structură, de cum e organizat, de cum e folosit.

Avem un președinte matematician, ceva extrem de rar și valoros. Dar consilierii par hotărâți să-l folosească ca grafit, să-l minimalizeze în loc să amplifice.

Macron a venit la New Delhi cu Arthur Mensch, CEO-ul Mistral AI. Mesajul: Franța nu doar vorbește despre AI, construiește AI suveran european, avem campioni tech, suntem partener serios.

România avea ceva mult mai puternic disponibil. Nicușor Dan putea merge cu Daniel Dines, co-fondatorul UiPath. Un matematician-președinte alături de românul care a construit o companie evaluată la miliarde de dolari, cu clienți în toată lumea.

Impactul? Instant, concret, memorabil. Nu ar fi fost o poveste de marketing, ar fi dovada vie că România produce vizionari tech globali. Când discuți cu Sundar Pichai sau Sam Altman cu Daniel Dines lângă tine, conversația e cu totul alta.

Dar cineva din echipa prezidențială ar fi trebuit să gândească asta. Să înțeleagă că diplomația în 2026 nu seamănă cu diplomația din 1990.

America și China se luptă pentru dominație totală în AI. America are BigTech, capitalul, talent-ul global. China are datele la o scară inimaginabilă, integrare rapidă în sectorul public, capacitate de execuție care îți taie respirația.

Europa încearcă să găsească o poziție între reglementare strictă și rămânerea relevantă. India oferă Sudului Global o alternativă: construim AI practic, pentru oameni reali, la scară, fără să așteptăm permisiunea SUA sau China.

În această hartă globală, unde e România? Nu știe nimeni. Pentru că nu suntem în conversație.

Ar merita sa vorbim despre oportunitățile concrete pe care l-am ratat, specific, nu abstract.

Am ratat să participăm la relocarea investiilor: Când Blackstone pune 600 de milioane în infrastructură AI indiană, când Microsoft angajează 50 de miliarde pentru piețe emergente, când fonduri de venture capital deschid birouri la Bangalore, se iau decizii pentru următorii 10 ani.

UiPath a demonstrat că poți construi un unicorn global din București. Românii conduc echipe AI la Google, Meta, Amazon. Avem energie cu preț competitiv, poziționare geografică strategică între UE și Asia. Dar investitorii globali trebuie să audă povestea direct de la Președinte, nu din PDF-uri de marketing. Un matematician-președinte alături de CEO-ul UiPath sau Bitdefender vorbind despre viziunea pentru România ca hub tech, asta rămâne în minte celor care alocă miliardele.

Parteneriatele practice care se semnează acum. India investește masiv în AI pentru sectorul public: sisteme medicale în zone rurale, educație adaptivă, management urban, e-guvernare. România face exact același lucru, la altă scară, cu provocări similare.

Puteam avea proiecte pilot comune, schimb de bune practici, co-funding din fonduri UE-India pentru smart governance, orașe românești colaborând cu orașe indiene pe smart city tech, universități românești în parteneriat cu universități indiene pentru cercetare AI. Dar astea cer discuții la nivel înalt, Nicusor Dan cu Modi, nu secretari de stat cu directori.

Am ratat accesul la ecosisteme în expansiune. Când reprezentanți din Kazahstan negociază acces tech către Europa, când Singapore caută unde să investească în cercetare, când lideri africani explorează unde pot găsi parteneri pentru digitalizare, acolo se deschid piețe pentru următorii 20 de ani. Companii românești pot exporta expertiză și soluții, dar trebuie să fim în cameră când se fac conexiunile.

Când ești Președinte la un summit de genul ăsta, valoarea reală e în întâlnirile bilaterale și aici e unde consilierii strategici trebuiau să lucreze din timp.

Bilaterale cu Modi, cu Lula, cu Kazahstan și Singapore, cu liderii africani din Senegal, Kenya, Rwanda care explorează frontiera tech, exact unde companiile românești pot exporta soluții, cu UAE care investește masiv în AI și caută parteneriate europene experți la costuri competitive, exact ce avem noi. Și evident cu Sundar Pichai, cu Sam Altman, cu Dario Amodei, cu fondurile care alocă miliardele, toți acolo.

Nici una nu s-a întâmplat. Pentru că nu eram acolo și nu a fost sa fie.

Estonia a avut președintele și un pavilion întreg la Bharat Mandapam. Nu pentru poze, ci cu agendă clară: atrage investiții, construiește parteneriate, poziționează țara strategic. Rezultatul, când cineva din Singapore sau San Francisco se gândește la digital governance, se gândește la Estonia.

Noi suntem de zece ori mai mari, avem companii pe care Estonia nu-l are, avem un președinte matematician. Dar Estonia joacă strategic și pentru că are consilieri care înțeleg jocul, care știu să facă din carbune diamant, nu grafit.

Solidaritatea cu Ucraina e importantă și corectă. Am făcut treabă excelentă, am ajutat masiv. Dar nu trebuie să fim în fiecare fotografie de grup pentru a demonstra asta.

Un photo op la Kiev e simbolism, la New Delhi se negociau sute de miliarde, se modela infrastructura AI globală, se decidea cine va avea acces la resursele computaționale în următorii 10 ani.

Și consilierii prezidențiali au ratat chiar și photo op-ul. Cine evaluează prioritățile acestea? Cine ar trebui să construiască un profil prezidențial strategic pentru România?

Ce era să fi fost și nu a fost să fie…

Președintele Nicușor Dan la New Delhi, alături de Daniel Dines. Financial Times scrie: “Romania’s mathematician-president and UiPath founder make compelling case for Eastern Europe as next AI hub.” TechCrunch: “UiPath CEO and Romanian President discuss how to scale European AI champions globally.”

Nicușor participă la panel despre AI governance. Vorbește din experiență directă ca matematician și fost primar, explică cum echilibrezi inovația cu implementarea practică, cum construiești sisteme care funcționează în realitate, nu doar în teorie. Daniel Dines vorbește despre cum a construit un unicorn global din București și ce ar trebui să facă România pentru următorul val.

Si am putea genera un val de reactii pozitive fie ele pe Linkdin sau pe X “Just heard Romanian President speak about AI governance – rare to see a head of state who actually understands the mathematics behind the algorithms, not just talking points.” Un VC din Singapore postează: “Had fascinating conversation with Romanian President and UiPath founder—their practical approach to balancing innovation with implementation is exactly what emerging AI hubs need”, un AI influencer “Romanian math prodigy president explains computational complexity in AI systems – when was the last time you heard a politician discuss Big O notation?” altcineva: “Romania’s leader bringing UiPath CEO to summit while talking actual tech is power move—this is how you do economic diplomacy.”

Se anunță MoU India-România, parteneriat București-Bangalore pentru smart cities, commitment pentru data center în România, program de cercetare comun între universități românești și universitati indiene, fond de investiții India-România pentru startup-uri.

Investitorii încep să vadă România altfel. Nu doar outsourcing ieftin, ci hub tech real cu leadership care înțelege substanța, nu doar retorica. Profilul prezidențial devine distinct, memorabil: matematicianul care vorbește limba ecosistemului global, care poate sta la masă cu Sam Altman și Sundar Pichai și purta conversații de substanță.

Asta nu e fantezie. Asta e exact cum funcționează diplomația economică când consilierii își înțeleg rolul. Când se organizează carbonul ca diamant.

De ce minimalizăm că avem un matematician ca președinte în loc să construim în jurul acestui avantaj? Si in plus cred ca i-ar si plăcea si s-ar simti bine in mediu tech …

Când vom înțelege că în 2026 India, Brazilia, China, Africa în propria lor manieră, pot conta la fel de mult ca Bruxelles pentru viitorul României?

Următorul summit AI major e Geneva 2027. Vom fi acolo, garantat. Întrebarea e: vom bifa prezența, sau vom juca strategic? Va merge Președintele cu agendă clară, cu rezultate măsurabile?

Va învăța cineva din echipa prezidențială că rolul lor nu e doar protocol, ci construirea unui profil care face România relevantă? Că același carbon poate fi organizat ca diamant sau ca grafit, totul depinde de ei?

Răspunsul va determina dacă România devine relevantă în secolul 21 sau rămânem la seminte, cocosei și poate cola.