La capitolul lecturile aceste toamne, o descoperire foarte buna: “Profits, Prophets, Coaches and Kings,” de Jared Diamond.

O carte eclectică, plină de întrebări și care îți dă de gândit. Intrebarea de la care pornește este simplă și complexă în același timp: cât de mult contează, de fapt, liderii în istorie? Cât din succes sau din eșec li se datorează și cât poate fi pus pe seama altor factori?

Unul dintre exemplele cele mai graitoare este cel al lui Ginghis Han. Ar fi fost el cuceritorul excepțional pe care îl știm dacă, exact în perioada marilor sale ofensive, nu ar fi beneficiat de un climat neobișnuit de favorabil, care a însemnat mai multă iarba pentru caii hoardelor sale?

Cartea are multe exemple de acest fel: de la șefi de companii, precum Jeff Bezos, la lideri politici, cum a fost Seretse Khama, primul președinte al Botswanei, care a știut să gestioneze relația dintre resursele de diamante, triburi și stat astfel încât să contribuie la dezvoltarea țării; de la fondatori de religii — harul divin al lui Iisus și spiritul organizatoric al apostolului Pavel — la alte personalitati care au schimbat cursul lucrurilor.

Una dintre ideile cele mai interesante este „testul Hamlet”, care pleaca de la o întrebare contrafactuală: dacă persoana respectivă nu ar fi existat, s-ar fi întâmplat, în mare, același lucru? Adică, dacă nu l-am fi avut pe Shakespeare, am fi avut în continuare un mare teatru englez, cu Marlowe, Ben Jonson sau Webster. Dar ar fi existat Hamlet? Cel mai probabil, nu.

După exemple, Diamond trage și câteva concluzii. Da, liderii contează (sigur, ajutați sau limitați de context). Dar și calitățile liderului sunt utile doar în doza potrivită: tenacitatea să nu devină încăpățânare, curajul să nu se transforme în imprudență, compasiunea să nu se topească în slăbiciune, iar viziunea să nu ducă la pierderea contactului cu realitatea.

În vârstă de aproape 90 de ani și laureat al Premiului Pulitzer, Diamond este unul dintre cei mai polivalenti autori pe care îi cunosc. Biolog, fiziolog, geograf, are o arie de interes impresionantă. Cartea sa cea mai cunoscută rămâne “Guns, Germs and Steel”, apărută în urmă cu aproape 30 de ani, în care vorbește despre rolul esențial jucat de geografie și de factorii de mediu în ascensiunea Occidentului.

P.S. Și îmi dau seama că, vorbind despre rolul liderilor în istorie, Diamond ajunge, într-un fel, si la vechea dilemă a lui Miron Costin: „Nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremi.”