Debordează Internetul de articole despre AI în redactarea CV-urilor și în recrutare, în general. De cele mai multe ori, încă din titlu, știi ce urmează să citești. Cum e ăsta din Financial Times, publicat ieri: “What if AI prefers CVs written by AI?” Și da, cam asta e linia roșie pe care o observi cu ușurință în toate articolele pe tema asta, că AI face evaluări diferite față de bipezi. Subînțelegând, desigur, că bipezii le-ar face mai bine.
Și acest articol, și marea majoritate a altora pe aceste teme, sunt pline de confuzii și neînțelegeri elementare, de la un capăt la altul:
- Nu știu ce este, cum este construit și cum funcționează AI, la modul general: ei vorbesc despre AI, nu despre miile de agenți și de sisteme construite după modele și cu algoritmi care pot fi fundamental diferiți, și care îți dau rezultate complet diferite, în funcție de cum au fost programate să funcționeze.
- Nu fac diferența dintre “job matching” și profilare generală pe piață – care sunt lucruri foarte diferite, din punct de vedere operațional, și nu numai. Fără să realizeze, de fapt, că în “job matching” nu prea există modele transferabile, nici taxonomii, și că nu poți generaliza cu ușurință nici măcar în interiorul aceleiași organizații, darămite în afara ei.
- Pur și simplu, nu știu cum se face o recrutare, ce e particular și ce e general, ce e “obiectiv” și ce e “subiectiv”, ce e “formă” și ce e “fond” (asta chiar că habar nu au!). Și, mai ales, nici când și nici cum poate fi folosit AI în recrutare. Se alarmează și sunt ironici când cinci AI fac evaluări diferite, dar li se pare normal (cum și este, de altfel) ca cinci bipezi să facă evaluări încă și mai diferite și să aibă păreri total opuse. Combinațiile “criterii și date de intrare – modele de evaluare și decizie – evaluatori și decidenți” sunt, practic, infinite. Să te miri că rezultatele finale sunt diferite, sau chiar contradictorii, spune multe despre tine, nu despre AI.
