de Floriana Jucan
Am băut dimineață, într-un cadru restrâns, un pahar cu apă împreună cu președintele Israelului, Isaac Herzog.
Complet diferit de Benjamin Netanyahu, care are nevoie mai ales de un teatru de operații pentru a-și demonstra forța strategică și tactică, Isaac Herzog este un diplomat prin excelență, un înțelept care poate atenua asperitățile dintre beligeranții cu viziuni ireconciliabile.
Multe din trăsăturile sale de caracter, vizibile în profilul său de om politic, vin din familie, de la bunicul său care a fost primul rabin ashkenaz al Irlandei, din 1921 până în 1936, apoi al Palestinei aflate sub mandat britanic și al Israelului, din 1936 până la moartea sa, în 1959, și de la tatăl său, Chaim Herzog, președinte al Israelului din 1983 până în 1993. O familie care a dat lumii un Mare Rabin și doi Președinți.
Am perceput înțelepciunea sa nuanțată, rabinică, și echilibrul rațiunii în orice temă sau subiect am abordat, de la pacea în regiune pe care Israelul și-o dorește, până la luciditatea de a fi pregătiți mereu pentru război, de la antisemitismul care a cuprins planeta, până la explicațiile de context în cazul fiecărei țări.
Președintele a admis că țara sa a pierdut bătălia la nivel imagologic, dar, în același timp e conștient că lumii civilizate îi e cu neputință să creadă că școli, grădinițe, spitale și casele în care locuiesc oameni pot fi acoperirea unor depozite cu bombe și rachete din care teroriștii își duc lupta „de-a omorî cât mai mulți evrei”, că incredibilul nu poate fi crezut.
