de Corneliu Vișoianu
În ograda Irinucăi, caprele negociază, iezii dezbat, instituțiile se judecă, iar Baciul Suprem veghează. Fânul dispare, ograda arde, dar indemnizațiile rezistă! Dorel descoperă adevărul: toți mănâncă, nimeni nu răspunde. Lupul nici nu mai atacă. Așteaptă ca ograda să se predea singură.
A trecut vremea. Iar vremea, în gospodăria Irinucăi, nu se mai măsoară în zile sau în sezoane, ci în ședințe. Ședințele nu se măsoară în hotărâri, ci în amânări. Iar amânările nu se mai măsoară deloc, pentru că nimeni nu-și mai bate capul să le numere.
