Pentru mine, ca profă care le vorbește mereu studenților despre importanța nuanțelor și a gândirii critice a fost un regal să moderez o discuție între studenții FABIZ – ASE (plus alte facultăți) și Tariq Fancy, ex Sustainable Investment Office la Blackrock, omul care a denunțat găunoșenia sistemului de “sustainable investment” din interiorul sistemului.

Am găzduit acest eveniment cu Ambasada Sustenabilității în România și am dat glas, cu curaj, întrebărilor grele:

– Ce încredere să mai avem că sustenabilitatea va avea o revenire, când totul în jurul nostru pare să se preocupe de siguranță și securitate (ziua de mâine, războiul cu Rusia)?

– Cum putem gândi pe termen lung când ciclurile electorale într-o democrație sunt atât de scurte? Iar fără planificare pe termen lung sustenabilitatea e o utopie.

– Sunt trași pe sfoară tinerii sau nu de actualul establishment care promite multă “dezvoltare durabilă” și oferă tare puțină? Vom avea un moment Nepal/ Madagascar în România?

– Între democrația americană, scindată între o grupare de plutocrați și o clasă muncitoare complet deziluzionată de sistem, și socialismul chinez, care hrănește o concurență incredibilă între antreprenori, ce direcție trebuie să ia Europa?

Cred că n-a plecat nimeni de la dezbatere cu vreo certitudine, ci doar cu setea de a ne spori cunoașterea. Ceea ce e fix ce trebuie universitățile să facă și, din păcate, o fac prea rar.