de Antonia Pup: Nu fără America – Pledând pentru “asertivitatea selectivă” a României
Recent publicata Strategie de securitate națională a Statelor Unite (SSN) a împărțit comunitatea analiștilor politici autohtoni în două: cei care propun ca România să urmeze Statele Unite până la capăt, chiar cu prețul sacrificării proiectului european pentru a intra în grațiile ideologice ale administrației Trump și cei care privesc actuala politică externă și de securitate a Washingtonului ca fiind o trădare a idealului transatlantic, lentilă opacă prin care am fi încurajați să ne schimbăm portretizarea celui mai important partener strategic al nostru din aliat în adversar.
Pozițiilor moderate (adepte construirii unei Europe puternice și credibile din punct de vedere strategic împreună cu SUA și nu în dauna sa), deși numeroase, le lipsește răspunsul la întrebarea “Bun, și acum ce facem?”. Asta le face imposibil de operaționalizat de către decidenți, dar și captive mantrei discursive atât de perverse de tipul “să fie bine ca să nu fie rău”, la umbra căreia s-a osificat politica externă pe pilot automat a ultimului deceniu.
