Alba Iulia are un avantaj pe care niciun alt oraș universitar din România nu îl poate copia: universitatea stă într-o cetate Vauban. Șapte bastioane, geometrie militară habsburgică începută în 1715, iar înăuntrul zidurilor, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Am venit zilele acestea la Alba Iulia cu două agende: câteva întâlniri de business și deschiderea anului universitar la UAB. Îi mulțumesc domnului rector Breaz Daniel pentru invitație.

Ce m-a interesat cel mai mult se întâmplă, de fapt, departe de orice ceremonie: programul de studii dual pe care UAB îl face cu Kaufland.

Formula este simplă și tocmai de aceea rară: 50% teorie, 50% practică. Jumătate din timp în amfiteatru, la Alba Iulia; cealaltă jumătate în companie, cu marfă reală, termene reale și două voci care te urmăresc în paralel: un tutore din partea Kaufland și un coordonator academic din partea universității. Primul te întreabă dacă a ajuns marfa. Al doilea te întreabă de ce. O carieră bună se construiește exact în spațiul dintre cele două întrebări.

Apoi, cifrele. O bursă de 1.500 de lei pe lună. Vechime în muncă recunoscută. La final, diplomă de licență acreditată de Ministerul Educației și Cercetării, adeverință de practică și supliment la diplomă. Iar detaliul care schimbă regula jocului: Kaufland publică posturi vacante pentru fiecare dintre cele trei specializări. Intri în facultate și răspunzi, în același timp, unui anunț de angajare. Admiterea începe să semene cu viața.

Modelul are o biografie precisă și merită spusă. În 1972, Daimler-Benz, Bosch și SEL propun la Stuttgart o formă de învățământ superior în care firma și școala își împart studentul: „modelul Stuttgart”. Doi ani mai târziu se naște Berufsakademie, devenită în 2009 Universitatea Duală Baden-Württemberg. La vreo 50 de kilometri mai la nord, la Neckarsulm, se află cartierul general al grupului Schwarz, proprietarul Kaufland și Lidl; fundația lui Dieter Schwarz a finanțat campusul educațional din Heilbronn, unde funcționează o universitate duală și un campus al Universității Tehnice din München. Puține companii din Europa sunt mai obișnuite cu ideea că un student se formează cu un picior în depozit și cu celălalt în amfiteatru. Acum ideea a ajuns la Alba Iulia, cu tot cu bursă.

Și un detaliu care închide cercul: UAB are parteneriat în regim dual și cu Bosch Romania. Adică exact firma care, în 1972, a pus pe masă la Stuttgart modelul cu care am început povestea. Bosch produce la Blaj, la vreo 40 de kilometri de cetate; în 50 și ceva de ani, drumul de la Stuttgart până la Alba Iulia s-a scurtat la o navetă. La Bosch, jumătatea de practică se mută din depozit pe linia de producție. Regula rămâne aceeași: dimineața înveți de ce, după-amiaza vezi dacă merge. Learn #LikeABosch.

Kaufland a început aici în 2025, cu Logistică Operațională, primul lor program de licență în format dual. Anul acesta s-a alăturat programului de Robotică și Automatizări Industriale și a lansat Management în Retail. Citite împreună, cele trei spun o singură poveste: paletul, robotul care îl mută și raftul la care ajunge. Lanțul complet al unui retailer, de la depozit la casa de marcat, decupat în trei specializări și pus pe masa unei universități de stat din Transilvania, la câțiva kilometri de A10. Îmi place și ironia fină: aceeași universitate pregătește logisticianul și, în paralel, inginerul care va automatiza o parte din munca lui. Este singura strategie onestă într-o economie în care amândoi vor fi necesari.

Am o slăbiciune veche pentru subiectul ăsta și e corect să o declar. Acum mulți ani aveam o companie de HR. Am organizat JobFest, primul târg privat de cariere din România și, pentru că un târg nu rezolva problema de fond, primul program național de internship-uri: un târg dedicat exclusiv internship-urilor și o serie de conferințe prin universități, în care explicam un concept pe atunci nou în vocabularul pieței de muncă de la noi și o geometrie simplă, triunghiul universitate-student-angajator. Pe atunci, triunghiul avea două laturi solide și una desenată cu creionul: universitatea și angajatorul se întâlneau rar, de obicei la câte un târg, iar studentul făcea naveta între ele cu un CV în mână. Programul dual pune a treia latură în contract: tutore, coordonator academic, bursă, vechime. Ce susțineam eu prin amfiteatre ca idee a devenit, la Alba Iulia, orar.

De ce funcționează. Pentru că interesele celor trei părți se aliniază fără să fie nevoie de nicio declarație de bune intenții. Compania investește într-un student pe care îl vrea angajat la final; universitatea își păstrează standardele și acreditarea; studentul primește bani, doi mentori și vechime. Un absolvent care, la puțin peste douăzeci de ani, are licența și anii de vechime trecuți în același CV intră pe piață cu un avantaj pe care nu îl cumperi cu nicio diplomă suplimentară. Iar 1.500 de lei pe lună, la Alba Iulia, acoperă o bună parte din chirie și masă, adică exact categoria de cheltuieli care îi face pe mulți tineri să amâne facultatea sau să plece.

Așa arată Transilvania ca nod: o idee născută la Stuttgart, finanțată de la Neckarsulm, aplicată într-o cetate habsburgică de pe Mureș, cu Bosch la Blaj și Kaufland în depozit, cu absolvenți care vor lucra pe un lanț industrial și logistic întins peste jumătate de continent.

Cetatea a fost ridicată de ingineri militari care știau geometrie și o aplicau pe teren, bastion cu bastion. Trei secole mai târziu, în interiorul ei, o universitate face același lucru cu economia: teoria în amfiteatru, aplicarea în depozit, în proporții egale.

Jumătate amfiteatru, jumătate depozit. Diploma, întreagă.