Astăzi au fost lansate rezultatele PISA 2025, evaluarea internațională care măsoară capacitatea elevilor de 15 ani de a folosi în situații reale competențele dobândite la lectură, matematică și științe. Cu acest prilej, Edupedu.ro. m-a invitat să citesc raportul și să așez datele sale în contextul social și instituțional al României de astăzi.

Elevii care au participat la PISA 2025 s-au născut, în majoritate, în 2009. Au început școala în jurul anilor 2015–2016, au traversat pandemia în anii decisivi ai formării lor și au crescut odată cu promisiunea „României Educate”. O generație a trecut, așadar, prin școală, iar rezultatele ei nu lasă prea mult loc pentru optimism: 52% dintre elevii evaluați nu ating nivelul minim la matematică, 48% nu îl ating la lectură, iar 46% nici la științe.

Dincolo de scoruri și clasamente, raportul ne pune în fața unei întrebări mai importante: ce ne spun rezultatele acestei generații despre școala și despre societatea în care s-a format?

Media națională – 425 de puncte la științe, 419 la matematică și 413 la lectură, rezultate care plasează România în partea inferioară a clasamentului internațional și printre ultimele state ale Uniunii Europene – ascunde însă partea cea mai gravă a raportului: în România, elevii din familiile cele mai avantajate socioeconomic îi depășesc cu 122 de puncte la științe pe cei mai dezavantajați, față de o diferență medie de 85 de puncte în OECD. Școala frecventată cântărește, la rândul ei, neobișnuit de mult: diferențele dintre școli reprezintă peste jumătate din variația rezultatelor la științe.

PISA încetează astfel să mai fie doar un raport despre lecții și profesori și devine un raport despre România. Nu avem doar elevi inegali în aceeași școală, ci școli care locuiesc în lumi sociale diferite. Aceleași programe și diplome maschează experiențe educaționale care nu mai sunt comparabile, iar geografia școlară devine destin social.

În acest proces se formează o inegalitate mai puțin vizibilă decât cea a veniturilor, dar poate mai greu de reparat: inegalitatea de comprehensiune. Unii învață să transforme informația în judecată, alții rămân dependenți de explicațiile produse de cei din jur.

Una dintre promisiunile fundamentale ale școlii moderne este că locul în care se naște un copil nu trebuie să-i hotărască locul în care va ajunge. Firește, școala nu poate șterge toate diferențele dintre familii, dar trebuie să împiedice transformarea lor într-o sentință.

Față de 2022, rezultatele României au rămas stabile din punct de vedere statistic la științe și matematică. Dar stabilitatea nu poate fi considerată un succes atunci când reperul este deja unul foarte slab, aproape jumătate dintre elevi nu ating competențele minime, iar distanțele dintre copii și dintre școli rămân uriașe. Rezultatul slab din 2022 devine etalon, iar faptul că nu ne mai prăbușim repede ajunge să țină loc de progres. Așa ajunge eșecul să pară stabilitate.

PISA le măsoară copiilor performanța, însă nota politică este a noastră.

Despre toate acestea, în analiza publicată de Edupedu.ro.