Am participat la ceremonia de semnare a documentelor pentru livrarea unui IBM Quantum System Two în România — primul calculator cuantic de această generație care va fi instalat în țara noastră, la FreeYa Mind Campus din Iași.

Este un moment care merită înțeles dincolo de titluri.

IBM Quantum System Two nu este un computer mai rapid. Este o cu totul altă arhitectură de calcul — una care operează la aproape zero absolut, folosind qubiți în loc de biți clasici, și care poate rezolva clase de probleme inaccesibile oricărui supercomputer convențional: simulare moleculară, optimizare logistică, modelare financiară complexă.

Până acum, astfel de sisteme existau doar în SUA și, din 2025, în Japonia și Spania. De azi, România intră pe această hartă.

Competitivitatea unei economii se construiește acolo unde se formează expertiza. Germania a investit două miliarde de euro în calculul cuantic tocmai pentru că a înțeles că țările care vor forma primele masa critică de specialiști vor capta cea mai mare parte din valoarea economică a acestei tehnologii — în industrie farmaceutică, în apărare, în sectorul financiar, în logistică.

România nu are resursele Germaniei, dar are astăzi ceva concret: infrastructură reală și un punct de intrare în această cursă. Diferența față de acum zece ani, când am ratat alte valuri tehnologice, este că de data aceasta nu începem cu întârziere.

Din ecosistem face parte și Universitatea Politehnica din București — ceea ce înseamnă că studenții români vor putea lucra efectiv cu această tehnologie, nu doar să o studieze din manuale.

Asta contează poate cel mai mult. Nu mașina în sine, ci ce facem cu ea. Dacă reușim să construim în jurul acestui sistem o comunitate reală de cercetători și specialiști, avem o șansă concretă să oprim un export pe care îl facem de decenii: exportul de talent.

Fereastra există. Rămâne să o folosim.