Vizita lui Nicușor Dan în SUA, între un model de “gândire independentă a României” și construirea unei relați personale cu Trump pentru a depăși diferențe de viziune. Bonus: un “bătrân grăbit” care nu vrea să fragmenteze ideologic Europa, ci are nevoie de aliați capabili în cursa majoră cu China și de rang secund cu Rusia.
Am încheiat periplul jurnalistic la Washington cu dialoguri cu reprezentanții a două think tank-uri: Matthew Kroenig, vicepreședinte la Atlantic Council, și James Carafano, The Heritage Foundation.
Primul think tank, non-partizan, investește de câteva decenii în relațiile cu România, având și un birou în țara noastră. Atlantic Council este un spațiu de conversație strategică pentru orice oficial român care vine la Washington.
Cel de-al doilea, conservator, a căpătat portanță în mandatele lui Ronald Reagan, iar acum este apropiat de mișcarea MAGA. A redactat “Project 2025”, un veritabil manifest pregătitor pentru un al doilea mandat Trump, iar James Carafano este un cunoscător al Europei de Est și al României.
Scopul? De a culege idei, analize și interpretări privind vizita președintelui Nicușor Dan în SUA și parteneriatul România – SUA, pe de o parte, și despre relația transatlantică (accent pe criticile americane la adresa UE, rolul Europei în rivalitatea de lungă durată a Americii cu China). Pentru a compara mai bine, setul de întrebări a fost similar.
Și… surpriză. Sau nu?
1. Vizita președintelui Nicușor Dan a fost bine primită la Washington. De ce? În primul rând, pentru că Donald Trump, spre deosebire de alți președinți, prețuiește relațiile și gesturile personale, care pot depăși chiar și diferențele de viziune politică. O spune Atlantic Council. Dinspre Heritage Foundation, nuanța este mai ideologică (apropo de viziunea conservatoare americană asupra Europei): vizita demonstrează “o gândire independentă a României” și are rolul unui factor de încredere intre Washington și București.
2. Ambele viziuni evocă cele două dimensiuni ale relației strategice România – SUA, respectiv securitate și economie. Kroenig îndeamnă România să continue creșterea bugetului apărării (5% din PIB pentru apărare la nivelul NATO este privită de Trump drept una dintre marile sale victorii de politică externă). Carafano merge mai departe și expune o strategie a celor 3b – Big, Beautiful, Bold – care să fie avuți în vedere în elaborarea unui deal bilateral – energie, apărare, tehnologie, metale rare – care să maximizeze două poziții ale României: ancoră a flancului estic și poartă de intrare în Europa a coridorului economic dinspre Caucazul pe care SUA îl curtează.
3. Declinul Europei spre dispariție civilizațională și cultivarea rezistenței împotriva traiectoriei actuale din interiorul statelor europene, conform Strategiei de Securitate Națională a SUA. Pentru cei de la Atlantic Council, Matthew Kroenig consideră că este vorba mai degrabă despre retorică, deși fiecare președinte american și-a căutat aliați ideologici în Europa. De la Heritage, James Carafano a respins sensul de ideologie și l-a numit pragmatism al administrației Trump. Nuanțele apar atunci când Atlantic Council vorbește despre faptul că SUA au nevoie de o Europă unită și puternică, iar Heritage Foundation evită unitate, preferând “O Europă liberă, întreagă, prosperă și sigură” întrucât conservatorii văd Europa ca pe un continent de națiuni suverane. Ambii resping ideea că, prin atitudinea politică, SUA urmăresc fragmentarea Europei pe linii ideologice. Dar, spune Carafano, administrația Trump va lucra cu oricine poate face Europa puternică, liberă și sigură. Adică nu neapărat cu actualul status-quo.
4. Ambii recunosc că Statele Unite s-ar putea confrunta cu mai multe teatre de concurență strategică – în principal China, plus Rusia în secundar și Orientul Mijlociu. Și ambii recunosc că SUA nu pot acționa numai pe cont propriu și că Statele Unite au nevoie ca Europa și ceilalți aliați să fie structural capabili să susțină cursa în teatre de competiție globală, în principal cu China și, la o scară mai mică, cu Rusia. Caracterul urgent al momentului este dat tot de Carafano: Trump este “un bătrân grăbit” care petrece mai mult timp pe Europa și Orientul Mijlociu decât pe China și care are nevoie de o Europă capabilă în cursa cu China și Rusia.
