de Răzvan Foncea
În ultimele trei decenii, mantra strategică a României și numitorul comun al politicilor externe pe care diversele forțe politice sau societale le-au propus l-a constituit transatlantismul. Sentimentul filoamerican, sedimentat în decursul multor decenii în societatea noastră, a devenit un pilon al imaginarului democratic de la noi. Românii au îmbrățișat atât de mult puterea soft americană încât, pentru importante segmente din societate și, mai ales, pentru elitele politice, idealul de libertate a devenit sinonim, în mentalul colectiv, Statelor Unite ale Americii. Până la urmă, i-am așteptat timp de mai bine de patru decade pe americani, în întunericul ideatic al comunismului și i-am regăsit îndrumându-ne atunci când aveam atât de mare nevoie, într-un moment de cotitură în care pășeam stângaci pe cărările unei tranziții sălbatice.
