de Răzvan Foncea
România digitală nu trăiește și nu se poate clădi într-un siloz. Societatea globală suferă mutații importante, iar ele se rescriu prin algoritmi și tehnologii emergente. Unii ar spune că trăim debuturile unui nou „Război Rece tech”. Alții ar argumenta, ceva mai realist, că traversăm o a 4-a Revoluție Industrială. Cert e că statul ca entitate în această ecuație traversează o criză „identitară”, a propriei poziții într-o lume digitală în permanentă expansiune. Cazul românesc este cu atât mai grăitor: cu un stat digital incipient, încă stângaci, acest tăvălug de schimbări îi recalibrează permanent busola.
Așa cum a spus și Președintele României la Summitul pentru Guvernanță Digitală din 2025, eveniment fanion al Edge Institute, parafrazând, societatea și economia românească au depășit semnificativ statul. Energii și resurse există pentru a ne angrena în acest exercițiu de transformare. Întrebarea este alta: cum capacităm statul, prin politici și guvernanță, pentru a întâmpina și gestiona aceste noi tendințe?
