Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a lansat recent raportul Trends Shaping Education 2025. Este cea de-a șaptea ediție dintr-o serie concepută pentru a sprijini gândirea strategică pe termen lung în educație. Aceasta oferă o perspectivă de ansamblu asupra tendințelor istorice din diverse domenii ale vieții și ridică întrebări relevante despre impactul acestora asupra educației. De la integrarea tot mai profundă a tehnologiilor bazate pe inteligență artificială în viața de zi cu zi, până la dinamica în continuă schimbare a sănătății umane, animale și de mediu, fiecare capitol oferă perspective asupra modului în care aceste tendințe ar putea influența viitorul educației și, la rândul său, cum educația poate modela aceste evoluții. Prin analizarea tendințelor globale, raportul își propune să oferim factorilor de decizie și părților interesate din domeniul educației datele și cunoștințele necesare pentru a naviga complexitatea viitorului peisaj educațional.

Viitorul Educației: Inegalități, Tehnologie și Noi Forme de Progres

Cum vor influența polarizarea socială și inegalitățile economice sistemele de educație din întreaga lume? Cum vor transforma noile tehnologii, precum inteligența artificială și realitatea virtuală, procesul de predare și învățare? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările ridicate în raportul „Trends Shaping Education 2025”, publicat de OCDE, care analizează forțele sociale, economice, politice și tehnologice ce modelează viitorul educației.

Acest raport trienal oferă o perspectivă comparativă internațională asupra tendințelor care afectează educația, adresându-se factorilor de decizie, cercetătorilor, liderilor din domeniul educației, dar și părinților și studenților interesați de modul în care educația poate contribui la pregătirea pentru provocările viitorului.

O lume polarizată: provocări pentru educație

Anul 2025 este marcat de tensiuni geopolitice, crize ecologice și polarizare socială, având efecte profunde asupra migrației, securității energetice, pieței muncii și priorităților politice. Inegalitățile economice și sociale alimentează diviziunile politice, iar fragmentarea peisajului media și răspândirea rețelelor sociale amplifică efectul „bulelor informaționale”, reducând expunerea la perspective diverse.

În acest context, educația devine un instrument esențial pentru dezvoltarea rezilienței sociale și a capacității de adaptare la schimbările rapide. Deși nu poate elimina conflictele globale sau inegalitățile economice, educația poate oferi tinerilor cunoștințele și abilitățile necesare pentru a înțelege, influența și modela schimbările sociale. Într-o lume în care mulți se tem că generațiile viitoare vor avea un nivel de trai mai scăzut decât părinții lor, cum poate educația să sprijine solidaritatea între generații și coeziunea socială?

Noi forme de progres: educație, tehnologie și viitorul pieței muncii

Raportul subliniază că, în ciuda acestor provocări, progresul este posibil prin cooperare internațională și acțiuni colective. Exemple precum gestionarea pandemiei sau acordurile internaționale privind schimbările climatice arată că marile provocări globale necesită răspunsuri coordonate. Totodată, participarea cetățenilor la luarea deciziilor joacă un rol crucial în consolidarea încrederii în instituțiile democratice și în crearea unor politici educaționale incluzive.

Pe de altă parte, avansul tehnologic redefinește modul în care trăim, muncim și învățăm. Inteligența artificială, realitatea virtuală și Internetul Lucrurilor creează noi oportunități în educație, dar ridică și întrebări despre securitatea datelor, echitatea accesului la tehnologie și impactul asupra sănătății mentale.

În acest context, educația trebuie să răspundă provocărilor pieței muncii, care evoluează rapid. Creșterea cererii pentru lucrători cu competențe avansate și flexibilitate impune o regândire a sistemului educațional:

• Cum putem combina învățarea de competențe specifice cu dezvoltarea abilităților metacognitive, necesare pentru adaptare pe tot parcursul vieții?
• Cum poate educația să integreze tehnologiile emergente fără a compromite dezvoltarea abilităților fundamentale?
• Cum poate fi menținută o dimensiune umană a învățării, în condițiile în care tehnologia modifică fundamental modul în care interacționăm?

Concluzii: educația ca strategie pentru viitor

Raportul OCDE nu oferă soluții definitive, ci ridică întrebări esențiale care pot ghida factorii de decizie în elaborarea unor strategii educaționale durabile. Într-o lume în continuă schimbare, gândirea prospectivă și anticiparea scenariilor posibile devin esențiale pentru adaptarea sistemelor educaționale.

Educația nu este doar un răspuns la provocările actuale, ci și o forță de transformare a viitorului. Printr-o abordare proactivă, sistemele educaționale pot contribui la reducerea polarizării, la consolidarea progresului social și la crearea unei societăți mai incluzive și mai reziliente.

Raportul integral: https://www.oecd.org/en/publications/trends-shaping-education-2025_ee6587fd-en/full-report.html