Încep cu plusuri.

Edge Institute a reușit, în timp record, să se poziționeze în zona critică a digitalizării României: cea a coordonării eforturilor. Așa cum spunea și Robert Berza, pe baza studiului realizat de Edge, nu resursele ne-au lipsit.

Prin Summitul pentru Guvernanță Digitală au adresat și mai țintit problema: coordonarea trebuie făcută la centrul guvernului, cu roluri clare, leadership puternic (atât tehnic, cât și politic) și o abordare sistemică.

Ca nume și poziționare, Edge Institute a ocupat foarte bine o zonă — de aici poate și supărarea unora.

Andrei Nicoară are dreptate cu observația sa: Edge Institute nu este „doar” un ONG. Este un think-tank profesionist, iar calitatea oamenilor care contribuie este ireproșabilă (și știu ce spun).

Așadar, la întrebarea multora — „la ce a folosit summitul?” — cred că răspunsul stă în această poziționare clară și în setarea unei agende articulate, susținută de studii făcute profesionist, nu de opinii.

Sincere felicitări și aici!

Cred că ce urmează este greu. Pentru că această agendă trebuie transformată în acțiune și rezultate. Nu cade în sarcina Edge să facă asta, dar va fi de urmărit felul în care va ține subiectul transformării digitale sus pe agendă.

Minusuri:

Cel mai mare minus: lipsa Prim-ministrului. O spun cu toată blândețea și înțelegerea — prioritățile actuale sunt evidente — dar tocmai fiind vorba despre un subiect cu impact pe termen lung, prezența sa ar fi făcut o mare diferență. Poate va compensa prin acțiune sau printr-un discurs ulterior, nu știu — dar nevoia unei poziționări clare pe subiect rămâne.

Fac și un comentariu general — dacă l-aș particulariza, ar fi cu siguranță interpretat, și chiar nu aceasta e intenția. Prima și cea mai importantă misiune a unui lider, mai ales în fruntea unei instituții publice, este să livreze încredere. Prin tot ce face și spune, prin fiecare gest sau remarcă, prin prezență și atitudine. Persoana trece pe plan secund; haina instituțională este mai importantă și trebuie purtată cum se cuvine. Aici e mult de lucru, ca să fiu diplomat.

Poate e un defect de-al meu — așa văd misiunea publică — dar, în comparație cu invitații străini la summit, diferența este vizibilă. Mă opresc aici.

Tot general — și sper să fiu iertat — există o mare diferență între discursul public și acțiunea imediată. Am mai scris despre asta. Și afectează percepția că „e pe bune”. Am văzut la fostul președinte al Estoniei și la fostul ministru polonez ce înseamnă „skin in the game”. Nu ești lider doar pentru că ocupi un scaun; lumea vrea să vadă lupta ta, chiar dacă nu câștigi mereu. „Dacă există voință, există o cale” — parcă așa e citatul. Iar voința trebuie tradusă în lupte asumate, nu doar în căutare de rezultate imediate.

Lipsa asta se vede în implementare. Aud din nou despre lipsa de resurse, de oameni pregătiți, despre salarizarea lor… Off! Asta într-un context în care ministrul polonez spune clar: „mută banii, prioritizează, luptă pentru asta!”, iar Nicoleta Colomeeț de la Agenția de eGuvernare din Moldova spune: „vă oferim tot ce aveți nevoie!”. Gata făcut, aș adăuga eu. Ca să nu mai vorbim de exemplul Ucrainei, care a digitalizat în timp record serviciile publice — în plin război.

Asta ne duce la rolul super-necesar și super-încărcat de așteptări al CIO-ului guvernamental. În lipsa celor de mai sus — leadership politic clar, asumare puternică, agilitate în alocarea resurselor, creativitate în găsirea soluțiilor — G-CIO este chemat să compenseze, nu să coordoneze (atât Cristian Cucu, cât și Marian Murguleț pot confirma aceste lucruri, cred).

Și ne întoarcem la Edge Institute și la Summit. Marele plus post-Summit e claritatea. Au pus în lumină toate cele de mai sus — și bune, și mai puțin bune. De aici plecăm.

Cu optimism? Îndrăznesc să cred că da. „Umbrela” oferită de Președinte e extrem de valoroasă, pentru că oferă un punct mai stabil în timp. La fel — deși nu știu câți apreciază acest lucru — includerea referințelor la tehnologie și la reforma administrației în Strategia Națională de Apărare.

Închei cu ceva ce mi-a plăcut în prezentarea ministrului polonez: trebuie să acceptăm soluții perfectibile, nu să așteptăm condițiile perfecte pentru ca lucrurile să se întâmple. Iar dacă ați urmărit ultimul panel — cu Gheorghe Damian, Răzvan Jiga și Nicoleta Colomeeț — exact despre asta a fost vorba: leadership, asumare, soluții perfectibile.

Și de aceea sunt optimist. Nu plecăm de la zero. Putem face salturi rapide. Există resurse. Dar, la fel de rapid, e nevoie de o luptă politică asumată.

Cred că e mult — dar e tot ce e nevoie acum.