N-o să scriu despre Davos, dar tema e și acolo.

E o secvență celebră în Matrix – cea în care personajul principal are de ales între două pastile, una roșie și una albastră, fiecare cu un scenariu diferit pentru viitor. Dar dacă le-ar fi luat pe amândouă deodată? Oare ce s-ar fi întâmplat?

Nu întreb degeaba, o să înțelegeți paralela imediat.

Există un paradox: inteligența artificială este probabil prima tehnologie care reduce simultan costul cunoașterii și costul controlului.

Dacă vă uitați mai amplu, aceleași modele care accelerează cercetarea științifică – materiale noi, metode noi, medicină avansată – pot fi folosite pentru supraveghere la scară mare, cenzură automatizată și control social fin.

Dacă vă uitați istoric, autoritarismul a fost scump: birocrație, informatori, represiune fizică. AI schimbă radical ecuația. Supravegherea devine ieftină, cenzura devine personalizată, iar controlul nu mai este brutal, ci invizibil. Ceea ce îl face și mai de temut.

FIx în același timp, AI face ceva remarcabil pentru cunoaștere: reduce costul experimentului, al simulării și al descoperirii de soluții. Și remarcabil, aș zice, ne apropie de progrese care, poate, altfel, ar fi necesitat decenii.

Problema e că nu tehnologia va decide dacă AI va fi o mașină a emancipării sau a dominației. Vor decide instituțiile, cultura politică, structura economică, normele democratice. Adică tot oamenii. AI este un amplificator. Întrebarea este ce anume lăsăm să amplifice.

Și nu cred că jobul luat de AI trebuie să ne îngrijoreze – alegerea nu este dacă vom avea inteligență artificială – ci ce tip de societate va fi multiplicată de ea.

Întorcându-mă la „pastile”: suntem pregătiți să acceptăm mai mult control pentru mai mult progres – sau mai puțin progres pentru mai multă libertate?

Sau ca să întreb altfel, mai românește: ce vei invidia la vecin? Că trăiește mai mult sau că e mai liber?

Chiar sunt curios. Tu ce alegi?