Urmaresc razboiul din Ucraina cu foarte mare atentie de la inceput.

Niciodata pana acum nu am avut impresia de oroare absoluta si neputinta totala. Rusii au reusit sa anihileze aproape total sistemul energetic ucrainean. Intreaga tara este sub intuneric, frig, fara medicamente. In unele orase mari, conductele de apa au fost tinta atacurilor barbare.

Ca si cum Moscova vrea sa arate ca am subestimat pana acum capacitatea regimului de a produce rau.

Pe front, luptele sunt intense, insa civilii sunt cei care sunt acum victimele agresiunii militare, un genocid pe scara larga.

Ucraina este cea mai intinsa tara din Europa. O tara in intuneric ce refuza sa se predea agresorului.

Oare mai exista resurse de solidaritate sau am devenit imuni la ce se intampla?

In aceste momente, Europa intreaga isi joaca onoarea. Nu as vrea sa ne amintim de aceste zile ca fiind o perioada rusinoasa in istoria Europei, la fel cum au fost actele de genocid si purificare etnica sau cele doua razboaie mondiale.

In razboiul din fosta Iugoslavie, catastrofele se masurau in zeci, maxim sute de vieti. Atunci cand insa milioane de oameni sufera, cum ne pozitionam pentru a ne salva onoarea? Am ajuns sa toleram asasinatele, sabotajele si toate actele de terorism ale Federatiei Ruse, ne vom scufunda intr-un dezastru moral daca vom tolera in plus si acest genocid de langa noi.