Una dintre problemele mele este că reflectez enorm de mult. Am această curiozitate nebună de a fi informat despre „mizele mari”. Chiar și când sar cu parașuta, mă pierd în propriile gânduri. Dar, ce să-i faci? My brain never stops working. Mai ales că joi trebuie să susțin un discurs în fața unor intelectuali despre cum va arăta economia României în următorii 10 ani.

Teoretic, știm. Practic, nu știm nici măcar cum va arăta ziua de mâine, dar cunoaștem istoria. Iar istoria rămâne cel mai bun indicator pentru a înțelege viitorul. Am traversat crize, o pandemie, slăbirea flancului estic, incertitudini privind viitorul NATO și al UE și, mai ales, ascensiunea AI. Pe lângă întrebările legitime despre dreptul internațional, ne întrebăm despre soarta noastră ca națiune. O națiune slăbită, fără repere și viziune.

Te uiți în jur și te simți, pur și simplu, singur. Suntem blocați în relații bazate pe frică, nu pe convingere. Te uiți la Articolul 5 al NATO și observi cum pare rupt de realitate. În UE, ne simțim mici și ignorați, într-un context în care „golănia” politică pare să domine. Vedem cum liderul global vinde iluzii, iar anumite state ne forțează să intrăm în jocuri care nu ne privesc, deteriorându-ne relațiile externe.

Ce facem mai departe?

Soluția ar fi să ne concentrăm pe noi înșine. Să fim suveraniști — dar nu în sensul ieftin al termenului, ci prin educație solidă, sănătate, inovație și economie. De ce privim Elveția, Norvegia și Singapore cu respect, dar nu le aplicăm valorile? De ce nu alegem să ieșim din acest șantaj perpetuu? De ce nu vorbim direct despre cum putem face România puternică și independentă? Într-o lume fără valori, trebuie să ne întoarcem spre interior. Nu pentru un suveranism izolaționist, ci pentru libertate. Avem exemple concrete că se poate reuși fără a ne vinde și fără compromisuri toxice.

Trăim cu iluzia că facem parte dintr-un grup select, dar interesele noastre nu sunt reprezentate acolo. Atașez mai jos o imagine despre reacția bursei la discuțiile diplomatice cu Iranul. De ce nu a reacționat la fel când s-a pus problema blocării strâmtorii Hormuz prin forță?

În ultima vreme, presa îl anunța lunar pe Vladimir Putin ca fiind pe moarte, în timp ce, în realitate, observăm cum Ucraina a fost, treptat, trădată de aliați.