De ce unele organizații adoptă AI-ul firesc, iar în altele fiecare implementare se transformă într-un proiect de change management cu bugete separate și consultanți externi?
Nu e o întrebare despre tehnologie.
În urmă cu ceva timp am stat cu boardul unei companii care avea o strategie de adoptare AI super bine construită. Consultanți buni, slide-uri clare, calendar ambițios. La un moment dat am întrebat cum reacționează oamenii voștri când li se schimbă felul în care lucrează acum, fără AI?
Liniște.
Nu pentru că nu știau răspunsul, ci pentru că nu era confortabil.
Într-o cultură constructivă, oamenii adoptă (rapid) ce are sens și îi ajută. Când văd valoarea, merg înainte fără să fie împinși. Într-o cultură defensivă, aceeași strategie devine chin. Rezistență, birocrație, ședințe fără decizii.
Am văzut același film cu digitalizarea. Cu GDPR. Cu orice transformare majoră din ultimii douăzeci de ani. Cu adoptarea de noi practici în pandemie, apoi cu renunțarea la ele, dacă nu își mai aveau rostul.
Punem carul înaintea boilor și ne mirăm că nu merge. AI-ul nu e diferit. E doar mai scump și mai vizibil când eșuează. Pe la voi cum e?