Rusia se confruntă cu nenumărate teme controversate la mai bine de 4 ani de război de agresiune în Ucraina. Mai întâi, situația în războiul însuși, care nu e cea mai avantajoasă, prin numărul de victime și costuri, dar mai ales slaba susținere a confruntărilor. Apoi e vorba despre problemele interne ale Rusiei, generate de război direct – recrutări, forță de muncă, situație economică problematică – și cele ale întârzierii modernizării și decuplării de la cercetare și inovație, care se vor reflecta decade după plecarea lui Putin de la Kremlin. Pe de altă parte, este problema existențială a lui Putin și a lidershipului septuagenar din jurul său care își mențin principalele obiective de la începutul războiului neschimbate și care știu că dacă se opresc, dacă nu mai au un război, vor fi măturați de elita rusă sătulă să plătească aventura și stagnarea imobilă a unei asemenea conduceri. În contextul fricțiunilor din cadrul NATO și al multiplelor divergențe transatlantice, perspectiva deschiderii unei confruntări în Europa de Est dincolo de Ucraina devine o probabilitate imposibil de ignorat în viitorul imediat.