Va spun din nou o poveste, de data asta despre educatie.
In 2016 o prietena m-a sunat sa ma invite la o conferinta despre educatie timpurie (crese). Reactia mea a fost :“ce naiba sa caut eu acolo?”…
Prietena a insistat: “Hai ma Gabi, ca o sa-ti placa, promit”. Si m-am dus…
Am aflat atunci ceva care m-a surprins:
– 80% din sinapsele din creierul unui adult se formeaza pana la 3 ani;
– 90% sunt deja formate pana la 5 ani.
Stiam deja ca sinapsele se formeaza prin invatare si ca de numarul lor depinde capacitatea de invatare, dar nu stiam cat de importanti sunt primii 5 ani (in special primii 3) din viata copilului…
Asa am ajuns sa ma implic in proiectul ReadyNationRo, ONG al carui scop era promovarea de politici publice in ceea ce priveste educatia timpurie. La vremea aceea cresele nici macar nu erau parte din sistemul de educatie… Acum sunt, gratie faptului ca unii politicieni au inteles ce am inteles si eu atunci (felicitari, dle senator Laszlo Odon!). Avem si (cateva) crese pe PNRR…
Situatia creselor in Romania atunci era horror: sub 2% din copii aveau loc in crese de stat si inca pe atat in crese private.
Ok, intelegeam ca prioritatile politicienilor nostri erau altele, dar oare de ce si sectorul privat era atat de subdezvoltat?
Am rugat o colega sa faca un mic “studiu de piata”, sa caute si sa ceara oferte de la cresele private din Bucuresti. A gasit vreo 30, am exclus cele mai scumpe si cele mai ieftine 3 si mi-a dat o medie de 1.500 lei/luna (in 2017).
Salariul mediu net era de atunci de 2.200 lei/luna, cu sub 20% din angajati castigand cel putin salariul mediu (majoritatea oamenilor mai spre sfarsitul carierei).
Concluzia era clara: chiar daca era cerere, nu era cerere solvabila!
Cum rezolvam problema?
Asa a aparut ideea creditului fiscal pentru crese (si gradinite) de 1.500 lei/luna.
Angajatorii puteau plati pentru cresa copiilor in limita a 1.500 lei/luna si scadea suma, lunar din impozitele datorate bugetului de stat. Companiile deveneau astfel un lant de transmisie a finantarii (de la statul ce are aceasta obligatie) catre furnizorii de servicii de educatie timpurie.
Sustinerea ideii a venit tot de la dl Odon si grupul UDMR. Dupa multe amanari, ideea a devenit Legea 239/2020, lege ce intrat in vigoare la 1 ianuarie 2021.
Guvernul Citu (mare liberal!) a decis insa sa o suspende de la 1 aprilie 2021, pe motiv de impact bugetar…
Ce pacaleala! Prin aceeasi OUG, acelasi mare liberal a scutit de impozitul specific horeca. Chestie de prioritati, evident!
Oricum – asa cum am explicat atunci si la MF, dar si la Cotroceni – impactul era mult supraevaluat. Nu a contat…
Suspendarea a fost prelungita, pana cand a fost si abrogata, fiind inlocuita cu un avantaj neimpozabil (limitat la 33% din salariul brut, oricum suportat in mare parte – 84%, de companii), tot de 1.500 lei/luna. Nu am vazut niciun studiu de impact al acestei masuri, banuiesc insa ca e aproape zero.
De ce spun acum, din nou, povestea asta?
Ca sa intelegem ca nimic nu este intamplator. Nici chiar rezultatele la testele Pisa…
Si mai zic ceva, pentru cei care nu mai sunt interesati decat de prezent, nu de ce lasam in urma noastra: de ce ar trebui sa ne intereze pe noi, cei spre finalul carierei si mai ales pe pensionari, rezultatele pe care tinerii nostri le au la testele Pisa?
Simplu: pensiile noastre vor fi platite din contributiilor lor. Ei, cei care intra in piata muncii sunt de doua ori mai putini decat noi, “decreteii”, care vom iesi la pensie, curand. Din jumatate, jumatate sunt analfabeti functional. Adica, nu vor conta pe piata muncii. Cum vor putea 25% sa tina in spate, prin contributii, 100%? Nu stiu…
