de Eugen Rădulescu
În urmă cu mulți ani, când locuiam la etajul 8 al unui bloc, aveam o pisică foarte curajoasă. Una din distracțiile ei era să sară de pe balustrada ferestrei de la dormitor pe marginea subțire a balconului de la sufragerie sau invers. Eu o priveam înspăimântat, pentru că cea mai mică eroare de calcul a vitezei și direcției săriturii ar fi putut duce felina mea la o cădere în gol de la peste 20 de metri înălțime. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Eu însă eram uimit de lipsa totală a simțului pericolului pe care îl avea pisica mea. Pur și simplu, ea nu realiza că fiecare săritură ar fi putut însemna pierderea vieții. Ea era foarte liniștită, iar după efectuarea saltului se așeza confortabil pe marginea balconului, care nu avea o lățime mai mare de câțiva centimetri.
