De câțiva ani fac Education Design și îmi place să experimentez mereu formate noi. Recent, am fost invitată să țin o serie de workshop-uri despre orientarea în carieră pentru elevi de liceu.

8 sesiuni și 4 licee mai târziu, am plecat cu o lecție clară: m-am dus să predau, dar am plecat învățată.

Deși online-ul este excelent pentru întreținere, transformarea reală are loc doar „pe teren”. Exact ca în sport: tutorialele te ajută, dar înveți să joci doar când intri în arenă.

Iată ce mi-au reconfirmat acești tineri despre viitor:

– Cariera este un puzzle hibrid. Nu mai caută o singură meserie. Vor să combine pasiunile cu impactul social și tehnologia. Sunt deja arhitecți, nu doar executanți.
– Valorile sunt „terenul” pe care joci. Integritatea nu e un concept abstract pentru ei; e condiția de bază pentru a intra în joc. Dacă nu există sens, nu există implicare.
– Mentoratul este „piesa lipsă”. Au înțeles instant că un mentor nu e un idol, ci un antrenor care îți oferă acea scurtătură bazată pe experiență ca să nu cazi în gropile deja marcate.

Am plecat din acele săli de clasă convinsă că viziunea noastră pentru 2035 depinde de aceste momente de conexiune pură. Online-ul ne ține conectați, dar prezența fizică este cea care ne face să evoluăm.

Voi unde simțiți că învățați cel mai mult: în „tribuna” digitală sau jos, pe teren, în mijlocul acțiunii?

#BineImpreuna#Mentorship#FutureOfWork#HumanConnection#Strategy#Liceeni