de Dan Mircea Cipariu
Obligativitatea de a elibera efactura pentru drepturile de autor creează situații absurde și haos pentru creatorii români care nu fac activități economice. Statul invocă transparența și lupta cu evaziunea fiscală. Numai că veniturile din drepturi de autor sunt deja înregistrate la ANAF – plătitorul reține impozitul, depune formularul 112, totul e vizibil. Ce câștigă fiscul în plus dintr-o factură emisă de mine pentru un venit pe care îl vede oricum? Poate impozitele și TVA-ul din banii obținuți pentru obținerea semnăturii electronice, a unui abonament pentru eliberarea efactura sau pentru serviciile unui expert contabil? Cum despre aceste posibile venituri Statul nu ne-a spus nimic, rămâne o singură variantă câștigătoare: cei cinci furnizori privați de semnătură electronică acreditați în România, care au în față o piață nouă de sute de mii de creatori – scriitori, traducători, jurnaliști, ilustratori, fotografi, muzicieni, actori, regizori, creatori de conținut. La 150–270 de lei pe an înmulțit cu cel puțin câteva sute de mii de utilizatori noi, vorbim de o piață suplimentară de minimum 80 de milioane de lei pe an. Garantată prin ordonanță de urgență cu dedicație, adoptată în noaptea de dinainte de Crăciun.
Măsura nu combate evaziunea fiscală! Combate, în schimb, una dintre puținele forme prin care un scriitor român mai poate trăi azi: contractul mic, ocazional, plătit de o editură sau de un trust de presă pentru un text care contează pentru autor mai mult decât pentru piață.
De exemplu, pentru un contract de drepturi de autor pentru un text primești suma brută de 1.200 lei. După impozitul de 10% reținut la sursă, după contribuții, mai rămân în jur de 950 de lei. De la 1 iunie 2026, pentru acest contract trebuie emisă o e-Factură.
