Paradoxul răului
La o primă analiză, binele și răul se prezintă drept categorii morale antinomice, stabile și mutual exclusive. În realitatea fenomenologică, ele constituie judecăți de valoare ale conștiinței – individuale și colective – atribuite unor fapte ale căror ramificații cauzale nu pot fi pe deplin anticipate în momentul producerii lor. O experiență trăită sub semnul prejudiciului sau al suferinței se poate reconfigura, odată cu trecerea timpului, în factorul catalizator al unei desprinderi necesare, al unei reorientări existențiale sau al unei structuri de personalitate pe care confortul anterior nu ar fi putut-o fundamenta.
