JD Vance, vicepreședintele Statelor Unite, a fost marele absent al operațiunii “Absolute Resolve” pe care SUA au desfășurat-o ieri în Venezuela.

Vance nu apare în nici măcar una dintre pozele din noaptea atacului realizate la Mar-a-Lago și nici nu a participat la conferința de presă a președintelui Trump, în care a fost anunțată echipa care va administra Venezuela în următoarea perioadă, formată din oamenii care au stat în spatele lui Donald Trump: secretarul de stat Marco Rubio, secretarul războiului Pete Hegseth, șeful statului major gen. Dan Caine și directorul CIA Ratcliffe. Vance, un mare critic al “războaielor lungi” ale Statelor Unite în Orientul Mijlociu și recunoscut pentru pozițiile sale de politică externă izolaționiste, pare lăsat pe dinafară în contextul implementării “Doctrinei Donroe”, la doar o săptămână după ce Erika Kirk, văduva lui Charlie Kirk, a anunțat public că organizația Turning Point USA îl susține pe Vance drept candidat la președinția Statelor Unite în 2028. Același JD Vance care, în urmă cu un an, critica România cu mai mult patos decât Rusia sau China pe scena Conferinței de Securitate de la Munchen.

Marele câștigător al prioritizării emisferei vestice în noua strategie de securitate națională a Statelor Unite este șeful diplomației americane Marco Rubio. Fiu al unor părinți cubanezi, acesta este un bun cunoscător al dosarelor din America Latină, dar și un fost senator american cu istoric în susținerea NATO, a Europei și a Ucrainei. Ca senator și membru al Comisiei pentru supravegherea comunității de informații, Rubio nu a ratat vreo ocazie să sprijine adoptarea legilor menite a impune costuri Federației Ruse, conduse de (în vorbele sale) “tiranul fără scrupule” Putin. Rubio a fost primul membru al cabinetului Trump 2.0 confirmat de Senat, fiind avizat de Comisia pentru afaceri externe din forul legislativ american cu unanimitate.

SUA mai asertive în America Latină îi oferă lui Rubio capital politic și oportunități de afirmare în perspectiva anului 2028, ceea ce este un câștig pentru România și un câștig pentru parteneriatul transatlantic de a cărui durabilitate depinde siguranța noastră națională.