Angela Merkel a dormit în cort în Făgăraș. Pe ploaie. Nu la Mamaia, unde o pune anecdotica și nici la Varna: le-a negat pe amândouă în seara asta, la Ateneu, când Emil Hurezeanu i-a amintit că a ajuns prima oară în România în 1978. „În socialism am fost la Sofia, Praga, Budapesta. Cu rucsacul de 15-20 de kilograme, dormeam în cort. Dacă voiam să ne facem viața grea, mergeam în Făgăraș, unde ploua mult.” Aveau voie să schimbe 30 de mărci pe zi; restaurantul era exclus, dacă nu-i invita vreun vest-german. De 5 ori a fost în România.
Cartea o am cu autograf, am ținut-o pe genunchi 90 de minute, cu căștile pentru traducerea simultană pe urechi. Semnătura fusese pusă dinainte, de o mână care a semnat 16 ani hârtii mult mai grele. Este singura decizie a ei pe care nu o discută nimeni.
Deasupra noastră, fresca lui Costin Petrescu: 70 de metri de istorie națională. În februarie 1948, când, chiar în sala asta, comuniștii au înghițit Partidul Social-Democrat și au botezat rezultatul Partidul Muncitoresc Român, fresca a fost acoperită cu o cortină de catifea roșie. A stat ascunsă până în 1966, când au dat cortina jos fără nicio explicație. Sub catifeaua aceea s-a exersat o idee simplă de guvernare: istoria pe care n-o arăți nu există. Merkel a trăit 35 de ani într-un stat clădit pe ideea asta și a lansat în seara aceasta, sub fresca dezvelită, o carte care se cheamă „Libertate”. Nu-i nevoie de metaforă. E suficient să te uiți în sus.
Fizica a ales-o, spune, pentru calcule clare: „forța, gravitația rămân la fel peste tot”. Nu voia să fie profesoară, „să îndoctrinez copii”. Născută la Hamburg, ajunsese în Est la 6 săptămâni, prin decizia tatălui, pastor protestant. A ieșit din Est divorțată și fără copii, ceea ce, a explicat, o făcea nepotrivită pentru Ministerul Familiei; a primit Tineretul și Femeile. Un coleg de guvern i-a spus să-și cumpere „ceva ca lumea de îmbrăcat”. Și-a cumpărat un costum oribil, cu nasturi aurii.
Bucureștiul nu este neutru în biografia ei. În aprilie 2008, în Palatul Parlamentului, Merkel și Sarkozy au blocat Planul de Acțiune pentru Aderare pe care Bush Jr îl voia pentru Ucraina și Georgia. Compromisul a fost o propoziție: cele două țări „vor deveni membre NATO”. Cândva. Merkel scrie că, pentru Putin, propoziția aceea a fost o declarație de război și reproduce ce i-a spus el: „Nu vei fi cancelar pentru totdeauna. Și atunci vor deveni membri NATO. Iar eu vreau să împiedic asta.” 18 ani mai târziu, ea nu mai este cancelar, el este încă președinte, Ucraina nu e în NATO, iar războiul a intrat în al cincilea an.
Apărarea a făcut-o cu gura ei, la 3 km de sala în care a luat decizia: „Eram convinsă că nu este momentul potrivit. Ucraina era o țară în care majoritatea se exprima împotriva aderării. Nu am fi putut apăra Ucraina dacă se întâmpla ceva cu ea înainte să devină membru. Bush nu a vrut să intervină când rușii au intrat în Georgia.” Analiza este, probabil, corectă. Din ea, Merkel a tras concluzia că nu trebuie să-l provoci. Putin a tras concluzia că nu trebuie să se grăbească. În aprilie 2022, Zelenski a invitat-o la Bucea, să vadă cu ochii ei unde a dus politica concesiilor, ea a transmis, printr-o purtătoare de cuvânt, că își menține deciziile. Le menține pe toate, inclusiv închiderea centralelor nucleare după Fukushima: „mulți spun azi că era bine să mai avem câteva reactoare, dar atunci toți erau împotrivă. Ca om politic trebuie să iei decizia acum, azi.” Fiecare decizie asumată, fără note de subsol. Despre Zelenski, în schimb, fără nicio rezervă: îi admiră curajul, Biden i-a oferit să se mute în America, el a refuzat, „altfel, azi nu ar mai exista o Ucraină suverană”.
Când Hurezeanu a adus vorba de teza că Occidentul s-a dezvoltat pe petrol și gaz ieftin din Rusia, n-a ocolit: „Vedeam că iarna este rău când nu avem gaz de la ruși. Alternativa ar fi fost gazul din țările arabe, dar nici ele nu erau faruri ale democrației.” Și o concluzie pe care Bucureștiul o știe de trei secole: „Rusia nu va dispărea și va rămâne un vecin complicat.”
Întrebări din sală. Granițe externe ferme și doar migranți calificați? „Europa trebuie să rămână un continent umanitar.” Libertate sau prosperitate? Societatea le vrea pe amândouă, iar ea nu și-ar dori să trăiască în China, oricât de bine i-ar merge Chinei. Ar trebui să fie emisarul Europei la Kremlin? „Putin oferă respect numai celor care au putere politică.” Este cel mai scurt bilanț al vieții ei de după 2021. Acum se bucură, a spus, de momentele pe care le au oamenii care nu sunt în politică. La 72 de ani, libertatea din titlu are și sensul ăsta, mai mic și mai concret. Colierul de pe copertă are o poveste? Îl poartă când se îmbracă în turcoaz. Nici aici nu-i nevoie de metaforă.
A venit dintr-o Germanie care intră în 3 săptămâni de vot. Duminică, Saxonia-Anhalt: AfD la 40% în sondaje, CDU-ul ei la puțin peste 20% și, pentru prima dată, perspectiva unui land guvernat de AfD. Pe 20 septembrie, Berlinul și Mecklenburg-Vorpommern, landul care a trimis-o pe Merkel în Bundestag la fiecare alegere din 1990 până în 2017: acolo AfD are 36%, iar CDU 10%. Zece. Timp de 16 ani, Merkel a fost dovada că Estul poate conduce Germania. Estul a luat act și votează acum cu partidul care spune că Germania ei l-a lăsat în urmă. Sâmbătă, la Berlin, a cerut „să fim puțin curajoși”. Puțin. Dozajul este al ei, recognoscibil ca o semnătură. Partidul care-i domină Estul s-a hrănit, în bună măsură, din vara lui 2015, iar cartea apără vara lui 2015 cu aceeași liniște cu care apără aprilie 2008. Tot sâmbătă a spus că AfD a ajuns să domine „toate discuțiile noastre, de dimineața până seara”. Puteți înlocui acronimul cu unul autohton. Fraza rămâne în picioare.
Și a aterizat într-o Românie care n-are guvern cu puteri depline din 5 mai. La prânz fusese la Cotroceni: o fiziciană și un matematician în aceeași încăpere. „Mi se impută că am făcut multe lucruri prea încet, dar în democrație trebuie să găsesc o majoritate. Nu o să încep să-mi bălăcăresc partenerul de guvernare. Avem nevoie de oameni capabili de compromisuri.” A spus-o despre Germania. Nimeni din sală n-a înțeles-o doar despre Germania. Femeia care a guvernat 16 ani a lansat o carte intitulată „Libertate” într-o Românie care de aproape 4 luni este liberă de orice guvern. Ironia a fost singurul lucru din sală care n-a avut nevoie de traducere.
Am scos căștile la sfârșit. Traducerea simultană se oprește la ușa Ateneului. Afară, pe Calea Victoriei, fiecare traduce singur. Nimeni nu este cancelar pentru totdeauna, i-a spus Putin. Nici cortina nu stă trasă pentru totdeauna. Dar nici ridicată. Asta se decide duminică la Magdeburg, pe 20 septembrie la Schwerin și, într-o versiune mai mică și mai gălăgioasă, în săptămânile următoare, la câteva stații de metrou de sala asta.
