Avem de ales între 2 drumuri distincte. Unul care duce la extincția noastră ca țară și neam. Altul care ne salvează.

Drumul cel bun este similar cu cel luat de generația anilor 1870-1918. Care au profitat de slabiciunea Rusiei care pierduse războiul din Crimeea – și a făcut Unirea Principatelor, reforma masivă începută de Cuza, a adus rege străin, și a negociat marea unire după ww1. Decizii enorme, istorice. Deși statul era inexistent / slab, erau cozi de topor mult mai groaznice decât acum, infiltrați de la ruși peste tot (care au încercat rebeliuni violente), deși populația era în sărăcie lucie și analfabetism. Muuuult mai grea situația decât acum. Atenție – au făcut asta în partenariat cu Franța în special, ca să fie clar cine ne este prieten istoric real.

Drumul cel rău este cel luat de generația anilor 30-50. Care au căzut în patima fascismului, legionarismului. Au anulat democrația. Au lăsat ca țara să fie sfârtecată prin dictate externe. Au comis genocid. Au dat țara la ruși și după au participat cu jind la crimele comuniștilor. Au distrus țara – care și-a revenit abia după 70 de ani…

E 50/50 acum și depinde doar de noi. Dar trebuie să înțelegem ca astea sunt cele 2 drumuri de ales. Și ca NU putem risca să mergem pe drumul 2. Trebuie acționat masiv și decisiv pentru a scoate de pe scenă pe cei care ne împing spre drumul 2 – care duce la moarte și la distrugerea totală a țării. Nu e “elegant” dar nu există alte opțiuni posibile acum. E existențial.