de Andi Cristea

Un om vine pe lume cu un corp fragil, cu o memorie care uită, cu o atenție care obosește și cu o viață care, de regulă, se închide după câteva decenii. În schimb, o inteligență artificială poate rula atâta timp cât are pe ce rula: siliciu, energie electrică, un loc unde să fie găzduită. Nu are febră, nu are bătrânețe, nu are somn, nu are depresie, nu are oase care cedează. Are doar oprire sau continuare. Și atunci apare întrebarea pe care ne ferim să o punem direct: dacă o minte poate exista fără biologie, fără moarte și fără oboseală, ce mai înseamnă competiția dintre ea și noi?

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/opinii/agora-digi/cand-inteligenta-creste-fara-biologie-3617925