Relația dintre investițiile publice și creștere economică în România a devenit negativă.
România are printre cele mai mari ponderi din PIB/buget alocate pentru investiții publice din UE. Ni se spune permanent că sunt motorul creșterii. Așa ar trebui să fie, doar că în România investițiile publice au devenit motorul îndatorării, al creșterii deficitului și, paradoxal, al frânării economiei.
Parcuri în mijlocul satelor sau la marginea lor (sunt și prin Bihor câteva), cămine culturale adeoseori inutile, școli renovate pentru localități pe cale de dispariție, piste de bicicletă care stau neutilizate (care de multe ori pleacă de nicăieri și ajung nicăieri), săli de sport costisitoare și evident inutile, instalații de ski deschise câteva zile pe an, sau poate niciodată, aeroporturi aproape pustii (Tulcea, Arad) etc. etc.
Evident că multe sunt doar materializarea intereselor și puterii unor potentați locali (primari, președinți de CJ-uri) care dau de lucru clienților locali și își cumpără susținerea electorală. Și amenință conducerea politică centrală cu plecarea la alt partid dacă nu li se oferă „proiecte”.
Plus investiții masive în căi ferate, hidrocentrale sau autostrăzi care stau neterminate de decenii și se degradează. Conform unor estimări, sunt peste 500 de proiecte nefinalizate de minim 10 ani și a căror valoare reprezintă vreo 40% din PIB-ul țării. Cum se compară aceste aceste numere cu bursele studenților sau cu normele profesorilor?
Toate costă, inclusiv întreținerea, chiar dacă nu folosesc la nimic. În plus, aceste proiecte distorsionează imens motivațiile antreprenoriale și piața muncii. Știe toată lumea că cea mai simplă cale pentru a fi un întreprinzător prosper în România este să ai o firmă abonată la contracte publice.
(Un studiu de economia educației ar putea demonstra destul de bine că problemele de eficacitate educațională din România nu prea au legătură cu curriculumul sau cu pedagogia ci cu ansamblul de motivații (incentives) cu efecte detrimentale asupra carierelor în educație la care contribuie inclusiv proiectele de investiții publice prea puțin gândite).
Și este și un subiect despre care nu se prea vorbește (ineficiența scandaloasă a investițiilor publice din România) pentru că o partea din banii publici din aceste proiecte ajung, pe diverse căi, la media.
