de Valentin M. Ionescu
Inflaţia persistentă, cererea externă relativ scăzută la produse industriale, o piaţă a forţei de muncă nerestructurată, precum şi taxarea au contribuit la contracţia economiei în ultimele 18 luni. Sunt puţin surprins de datele INS pentru semestrul I 2026. Mă aşteptam la recesiune tehnică, după 2 ani de stagflaţie.
INS ne oferă nişte date concrete şi ne lasă să interpretăm: în semestrul I 2026, Produsul Intern Brut a scăzut, comparativ cu semestrul I 2025, cu 1,6% pe seria ajustată sezonier. Faţă de acelaşi trimestru din anul 2025, Produsul Intern Brut a înregistrat, în trimestrul al II-lea 2026, o scădere cu 2,0% pe seria ajustată sezonier. Am luat numai datele pe serie ajustată sezonier întrucât elimină influenţele calendaristice arbitrare (ex. numărul de zile lucrătoare sau sărbătorile legale) şi efectele specifice unui sezon. Pe cele două trimestre din acest an avem o stagnare “perfectă”, dar scăderea anuală este abruptă şi arată problemele structurale ale economiei, mai cu seamă din industrie şi piaţa forţei de muncă, precum şi faptul că în ultimele 12 luni s-au luat măsuri de corecţii fiscale, respectiv de ajustări cantitative, nicidecum măsuri de ajustări structurale, adică de “reforme”, cum le place politicienilor să susţină.
