de Iulian Chifu
Avertismentele privind o acțiune agresivă și un act de război ca provocare a Rusiei asupra Alianței nord-atlantice s-au înmulțit. Cel mai recent, miercuri, 2 septembrie, ambasadorul american la NATO, Matt Whitaker, a declarat că aliații trebuie să fie pregătiți în eventualitatea în care președintele rus Vladimir Putin ar decide să atace. Desigur, e o formulă de descurajare credibilă aceea de a fi pregătit. Totuși, față de rapoartele Congresului vizând acțiunile hibride sau de război cu spectru larg declanșate deja de Rusia împotriva statelor aliate, cele mai vizibile sunt cele din flancul estic, statele din prima linie, care se confruntă cu acțiuni agresive și revărsarea peste granițe a războiului de agresiune din Ucraina. Totuși, operațiunea serviciilor ruse, probabil GRU, asupra aeroportului Leipzig și a unui avion de transport de material militar a făcut să se revadă estimările, dovedindu-se că Germania este în prim-planul actelor de război: spionaj, subversiune, distrugere, atentate, război cognitiv-informațional, incendiere, tentative de asasinat al directorilor companiilor militare și multe altele. Schimbarea radicală petrecută acum este asumarea de către Germania a atribuirii responsabilității către Rusia, susținerea comună din partea NATO și UE a Germaniei în fața acestui act de război și alinierea statelor europene și aliate pentru a chema ambasadorii ruși și a le înmâna note ferme de protest. Cea mai comprehensivă și puternică reacție aliată, care prefigurează sancțiuni multiple și răcirea și mai accentuată a relațiilor cu Kremlinul.
