de Floriana Jucan
Diferența dintre o națiune care stă în picioare și una care stă în genunchi nu se măsoară în miliarde. Se măsoară în pregătirea și caracterul celor care o conduc…și semnează în numele ei.
Sunt săptămâni în care două țări vecine, primind același instrument, dezvăluie tot ce le desparte.
Polonia și România au cerut amândouă bani din programul SAFE al Uniunii Europene — împrumuturi europene pentru reînarmare. Polonia a primit cea mai mare alocare din Uniune, 43,7 miliarde de euro. România, a doua ca mărime, 16,68 miliarde. Amândouă se tem de același vecin de la răsărit. Același termen. Aceleași condiții. Și apoi, în aceeași ultimă săptămână a lunii mai 2026, cele două state au semnat. Ce au semnat — și mai ales cu cine — spune despre fiecare dintre ele mai mult decât o sută de discursuri.
O întrebare incomodă
România nu este o țară săracă. Avem a doua cea mai mare alocare europeană dintr-un program de 150 de miliarde de euro. Nu suntem o țară mică. Suntem cea mai mare piață, cel mai mare teritoriu și cea mai numeroasă populație de pe flancul estic al NATO, după Polonia. Nu ne lipsesc banii. Nu ne lipsește poziția. Nu ne lipsește pericolul — o dronă rusească a lovit un bloc din Galați chiar în noaptea în care se semnau contractele.
