Turbulențele din sânul alianței euroatlantice, lipsa perspectivei Ucrainei de integrare în NATO și de integrare accelerată în UE și blocajul integrării Turciei în UE, dar mai ales amenințările Rusiei și revizionismul său militant au determinat nevoia de a regândi, completa sau suplimenta securitatea europeană. Dacă la nivelul statelor membre ale UE, o hotărâre a Consiliului European plasează securitatea la nivel integrat cu NATO prin consolidarea pilonului european al NATO, pentru Ucraina și Turcia, ca și pentru statele din Flancul Estic al NATO – inclusiv cele reunite la recentul summit București 9 plus Nordefco, Reuniunea celor 5 state nordice – preocuparea pentru apărare și securitate excede dimensiunile instituționalizate deja și consacrate. Nu întâmplător există o mare componentă de preocupări și un întreg sistem de parteneriate strategice bilaterale, trilaterale sau formule regionale care sunt menite să complementeze și să adauge la garanțiile existente deja, atunci când cele 48 de zile sau două săptămâni pentru diferitele nivele de răspuns la o agresiune nu permit statelor respective să se apere în fața unui dușman mult mai bine dotat și capabil înaintea intervenției aliate suficiente, dacă partea de descurajare nu ar funcționa. Așa au apărut formule alternative, complementare, de construcție a unei arhitecturi de securitate europene cu precădere în Europa Centrală și de Est și în Flancul Estic, de la Marele Nord la Marea Neagră.

Continuarea, aici.