Nu spun ca politica externa a Romaniei nu ar putea fi imbunatatita. Dimpotriva, am semnalat punctele slabe, am sugerat si schimbari de abordare, desi nu neaparat, ba chiar aproape deloc, in agora. Urmaresc, totusi, criticile vehemente si absolute la organizarea summitului B9 si nu gasesc nicio analiza fara inflexiuni melodramatice, sau doar dramatice.

Las aici o singura mare observatie: Rubio nu si-a anulat prezenta la summit pentru ca suntem noi irelevanti sau de-a dreptul tampiti, ci pentru ca s-a confirmat, intre timp, intalnirea Trump-Xi de la care nu putea lipsi.

Altminteri, nu cred ca formatul B9 poate fi folosit eficient pentru securitatea Matii Negre. Nu a putut niciodata, nu poti vorbi de Marea Neagra intr-un format din care lipseste Turcia. Dar nu ne impiedica nimeni, ba chiar ne impinge realitatea, sa gandim un format sud-estic (cu Turcia si cu Balcanii) care sa dea Marii Negre continuitatea strategica cu flancul sudic si Romaniei mai mult spatiu de manevra diplomatica.

Asta nu inseamna ca B9 trebuie aruncat la cos. O abordare geo-economica a flancului, care sa scoata in evidenta si sa foloseasca avantajul lui comparativ, poate sa ii dea un nou suflu. Minerale critice (o buna parte a acestora se afla in tarile de pe flanc), logistica si mobilitate militara (oportunitate si dezastru, in acelasi timp) si includerea Ucrainei in format sunt aspecte pe care Romania le poate pune pe masa.

Altminteri eu raman pro-occidentala, pentru ca dincolo de euro-atlanticismul care ramane piatra de temelie a ideologiei mele in relatii internationale, eu cred intr-un club mai mare care sa includa cel putin Japonia si Australia.