(analiză în comentarii)

Este inadmisibil ca, în 2026, zeci de rame noi-nouțe să stea să prindă rugină pe linii moarte, în timp ce călătorii din România circulă cu trenuri mizerabile, fără căldură și aer condiționat, cu toalete nefuncționale și scaune rupte. Deci da, Miruță are dreptate: problema este reală, presiunea publică este legitimă, iar situația este, pur și simplu, o bătaie de joc la adresa românilor.

Doar că ministrul interimar greșește fundamental când dă vina generic și superficial pe birocrație în loc să pună degetul pe buba reală a contractului, care este plină de puroi și stă să explodeze.

Cazul PESA – Autoritatea pentru Reformă Feroviară nu este despre proceduri greoaie sau despre birocrație în sens generic. Este despre un contract de peste 4,4 miliarde lei care prevedea explicit nu doar livrarea trenurilor, ci operabilitate completă – mentenanță, infrastructură, integrare tehnică. Faptul că avem 21 de rame livrate și zero centre de mentenanță funcționale este un caz clasic de execuție contractuală defectuoasă din partea contractantului.

Iar dacă ipoteza ridicată încă din faza de contestații – că PESA nu poate susține mentenanța la prețul ofertat – începe să se confirme, atunci nu mai discutăm despre întârzieri punctuale. Discutăm despre un risc structural de neexecuție pe termen lung, care poate afecta întregul ciclu de viață al contractului.

Am fost secretar de stat la transporturi, am coordonat proiecte de miliarde de euro din fonduri europene și știu exact unde intervine infecția în astfel de cazuri. Nu la nivelul declarațiilor, ci la nivelul execuției contractuale. Și mai știu ceva esențial: astfel de blocaje nu apar niciodată peste noapte. Ele se acumulează – din întârzieri tolerate, din lipsă de corelare între etape, din monitorizare de formă în loc de control real.

De aceea, soluția nu este în zona de imagine. Nu este în postări, nu este în reacții de moment, nu este în TikTok.

Soluția este în respectarea contractului.

Ce trebuie să facă PESA acum, imediat, dacă vrea să rămână un furnizor credibil într-un proiect de această anvergură, este să vină cu un calendar real, actualizat și verificabil pentru toate centrele de mentenanță; să ofere transparență totală asupra stadiului și blocajelor; să aloce resurse suplimentare pentru a recupera întârzierile și să accepte, fără echivoc, aplicarea mecanismelor contractuale – inclusiv penalitățile.

Pe scurt, să arate că e în stare să-și respecte obligațiile contractuale. Iar ministrul transporturilor trebuie să se asigure că prevederile contractuale sunt îndeplinite la virgulă. Pentru că, într-o țară în care contractele scrise sunt tratate cu lejeritatea unui reel de tiktok, dispare respectul: respectul contractorilor față de autorități dar, mai important, respectul statului față de cetățeni.