Săptămâna aceasta am avut parte de o oportunitate deosebită, am participat la webinarul „Introduction to APEX Accelerators”, iar unul dintre lucrurile care mi-au rămas foarte clar în minte este cât de bine a fost construit acest mecanism pentru a sprijini companiile care vor să înțeleagă și să acceseze oportunități de contractare, cu un focus special pe nevoile #DepartmentofWar și pe consolidarea bazei industriale care susține acest ecosistem.
Programul există încă din 1984, iar între timp s-a transformat într-o rețea extinsă și funcțională. În Statele Unite există peste 90 de organizații APEX Accelerators, care operează prin peste 300 de birouri locale și reunesc mai mult de 600 de experți dedicați. Misiunea lor este una foarte concretă: să ajute firmele să înțeleagă de unde încep, ce condiții trebuie să îndeplinească, cum se pregătesc și cum pot deveni competitive pentru contracte publice. Deși există deschidere și către oportunități federale, statale și locale în general, focusul este în special pe zona care susține Department of War și pe integrarea companiilor în acest tip de ecosistem strategic.
Faptul că APEX Accelerators sunt în cadrul Office of Industrial Base Growth spune foarte mult despre modul în care este privită relația dintre instituții și mediul de afaceri: nu ca un spațiu birocratic abstract, ci ca o nevoie strategică, care trebuie susținută prin infrastructură, expertiză și dialog constant.
Privind din Europa, este greu să nu observ cât de mult am avea nevoie de un astfel de model. O rețea similară ar fi esențială pentru a ușura comunicarea dintre mediul de afaceri și instituții, pentru a oferi claritate companiilor și pentru a reduce blocajele care apar tocmai din lipsa unor mecanisme coerente de sprijin și orientare.
Și poate că de aici începe și discuția mai mare: fără o piață unică măcar la nivel principial, Europa rămâne prinsă într-o fragmentare care afectează profund dezvoltarea industrială. Fragmentarea încetinește cooperarea, slăbește competitivitatea și face mult mai dificilă construirea unor capacități comune, inclusiv în domeniile strategice.
Pentru mine, astfel de oportunități contează mult pentru că îmi oferă șansa să înțeleg cum sunt construite, în alte spații, instrumentele care chiar funcționează. Mă bucur că pot învăța din astfel de exemple și sper sincer ca Europa să înceapă să preia ideile constructive de care are nevoie, dacă vrem cu adevărat să recuperăm un decalaj care a devenit prea mare ca să mai fie ignorat.
La Centrul de Transfer pentru Tehnologii Strategice si cu Dubla Utilizare continuăm să căutăm cele mai bune practici pentru a ajuta consolidarea unui ecosistem funcțional.
