Între 1945 și 1973, lumea occidentală a construit cea mai mare clasă de mijloc din istorie. A fost o alegere politică deliberată. Și poate fi repetată. Există o perioadă din istoria recentă pe care economiștii o invocă tot mai des, mai ales în contextul dezbaterilor despre inegalitate și creștere economică. Economiștii o numesc Cei Treizeci de Ani Glorioși — intervalul 1945-1973, când lumea occidentală a trăit cel mai spectaculos episod de prosperitate distribuită din istoria capitalismului. Un muncitor din Detroit sau Lyon al anilor ’50 putea cumpăra o casă, o mașină și putea trimite copiii la universitate. Salariile creșteau an de an, sincronizat cu productivitatea muncii. Accesul la sănătate și educație se universaliza. Nu mai fusese niciodată așa, la această scară. Întrebarea pe care o pun tot mai des în discuțiile despre politica economică a României este simplă: poate fi reeditat acest model? Și cred că răspunsul este da — cu condiția să înțelegem corect de ce a funcționat. Prima clarificare importantă, pe care mulți o ratează: Cei Treizeci de Ani Glorioși nu au fost produsul guvernelor socialiste. Economistul american J. Bradford DeLong, în cartea sa Slouching Towards Utopia, îl descrie ca un „regim de politică economică” adoptat de guverne de toate culorile politice. În acei ani, guverne conservatoare în Germania, gaulliste în Franța și republicane în SUA aplicau politici pe care astăzi le-am numi de stânga fără ezitare. Cota marginală maximă de impozitare în SUA sub președintele republican Eisenhower era de 91%.

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/opinii/agora-digi/cei-treizeci-de-ani-gloriosi-o-lectie-pe-care-romania-nu-isi-poate-permite-sa-o-ignore-3728075