ION BREAZU 125 (n. 4 aprilie 1901, Mihalț – d. 11 mai 1958, Cluj)

Evocare Prof. univ. dr. VASILE PUȘCAȘ, membru corespondent al Academiei Române

#EvenimentEditorial lucrarea  𝑼𝒏𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆ „𝑹𝒆𝒈𝒆𝒍𝒆 𝑭𝒆𝒓𝒅𝒊𝒏𝒂𝒏𝒅 𝑰” 𝒅𝒊𝒏 𝑪𝒍𝒖𝒋 de 𝐈𝐨𝐧 𝐁𝐫𝐞𝐚𝐳𝐮 acum și în format ebook, disponibil pe lângă ediția tipărită.  Ediție îngrijită și studiu introductiv de Vasile Pușcaș.  Imagine coperta I: Ilustrație preluată din „Anuarul. Universității Regele Ferdinand I Cluj pe anul școlar 1931/1932”, Cluj, Institutul de arte grafice Ardealul, 1932.  Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș. Ediţia digitală o reproduce întocmai pe cea tipărită în anul 2019.

 „Datorită Universității, au fost fondate energiile atâta timp înăbușite ale acestui neam; datorită muncii ei neostoite și desinteresate, însuși pământul Ardealului își arată mai bine imensele bogății; datorită ei, conștiința unității românești, piatra de temelie a statului român, s’a consolidat în spiritul adevărului, al dreptății și al progresului, singurele valori care dau națiunilor dreptul să stea în fața neamului de judecată al istoriei.” (Ion Breazu, 𝑈𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ „𝑅𝑒𝑔𝑒𝑙𝑒 𝐹𝑒𝑟𝑑𝑖𝑛𝑎𝑛𝑑 𝐼” 𝑑𝑖𝑛 𝐶𝑙𝑢𝑗, 1944)

 „Pentru Ion Breazu exista o singură valoare, aceea a duratei, și numele ei era Transilvania. […] Format în buna școală a lui Bogdan-Duică, dar și în Spiritul Sorbonei unde și-a lărgit simțitor orizontul concepției istorico-literare, Ion Breazu ne-a transmis religia onestității științei, spiritul colocvial de catedră, în care el vedea o liberă asociere de afinități și nu un conglomerat birocratic; o echipă dispusă a-și asocia eforturile la studiul convergent, nu complicitatea trudei subalterne, cu semnătura pusă pe lucrul altuia.” (Mircea Zaciu, „Ca o imensa scenă, Transilvania…”, 1996)

 „Breazu s-a încadrat încă de la primele contacte cu Universitatea clujeană în curentul intelectual și academic prin care îndemnul „Datoriei vieții noastre” a devenit o misiune a generației transilvănene post-Marea Unire, constând într-o asiduă activitate creatoare de valori românești care să se înscrie în europenitate și universalitate. […] Istoria Universității din Cluj elaborată de Ion Breazu a fost o lucrare compilată în 1943-1944 pentru informarea străinătății despre cum a fost refondată, în 1919, ce structură instituțională a avut și cum a acționat în domeniul didactic și științific, în perioada interbelică.” (Vasile Pușcaș, „Ion Breazu, istoric al Universității” din Cluj, 2019)

 ION BREAZU (4 aprilie 1901, Mihalţ/Alba – 11 mai 1958, Cluj).

Istoric literar şi publicist. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie, Cluj (1920-1924), obținând licența în limba și literatura română, secundar istorie. În anul 1931 obține doctoratul, în Franța, cu teza „Edgar Quinet și românii”. În 1943 ocupă poziția de conferențiar de istoria literaturii, la Facultatea de Litere a Universității din Cluj-Sibiu, fiind promovat profesor al Universității din Cluj (1955-1958) pentru disciplina Istoria literaturii române moderne, în care prezintă circulația valorilor universale în spațiul cultural românesc. A scris despre „Viaţa literară românească în Ardealul de după Unire”, „Lupta românilor din Transilvania pentru limbă”, „Literatura Transilvaniei” etc. Arhivar la Arhivele Statului din Cluj, secretar ASTRA, administrator al Muzeului limbii române, cercetător la secţia de istorie literară şi folclor a filialei Cluj a Academiei, redactor la săptămânalul clujean „Societatea de mâine” (1926-1933), membru în comitetul de direcţie al revistei „Gând românesc”. A condus revista „Transilvania” (1941-1945).

Volume: „Edgar Quinet et les Roumains”, Paris, 1932; „Viaţa literară românească în Ardealul de după Unire”, 1934; „Michelet şi românii”, 1935; „Lupta românilor din Transilvania pentru limbă”, 1943; „Literatura Transilvaniei”, 1944; „Curs de istoria literaturii române moderne (Eminescu și Caragiale)”, Cluj, 1950 (litografiat); „Studii de literatură română și comparată”, ediție îngrijită de Mircea Curticeanu, vol. I-II, Cluj, 1970-1973; „De amicitia: Lucian Blaga – Ion Breazu. Corespondență”, ediție îngrijită de Mircea Curticeanu, Cluj-Napoca, 1995.

https://www.facebook.com/watch/live/?ref=watch_permalink&v=1624997038812152&rdid=taNNWdGwYhhbIiUH

 Link-ul cărții în comentarii.