Îl cheamă Claude Mythos și ne-a dus pe toți după Alice în Țara Minunilor prin oglinda unui CMS prost configurat al Anthropic. E un supermodel AI care sparge cam tot ce îi iese în cale. A găsit un bug de 27 de ani în OpenBSD, sistemul a cărui obsesie pentru securitate e legendară în industrie, un alt bug de 16 ani în FFmpeg, biblioteca care procesează video pe YouTube, Netflix, Instagram, vulnerabilități în fiecare browser major. A găsit chiar un bypass pentru ecranul de blocare al telefonului. Toate funcționale, toate nedescoperite oficial… sau poate nu toate nedescoperite.
Bugurile care supraviețuiesc decenii în sisteme auditate obsesiv nu sunt întotdeauna neglijențe, uneori sunt ferestre. Să ne amintim de routerele Cisco, de Juniper Networks, de standardul de criptare DUAL_EC_DRBG… backdoors…
Mythos le găsește pe toate, metodic, la scară industrială. Cine decide ce se raportează, ce se rezolvă, și ce se injectează eventual în loc, depinde, ca întotdeauna, de cine pune banii, cine are acces și cui îi servește avantajul.
Anthropic a răspuns cu Project Glasswing, un model nepublic, 100 de milioane și un consorțiu cu companii bine alese: Amazon, Apple, Microsoft, Google, Cisco… Niciun stat la masă oficial, deși unele se pricep foarte bine cum sa se așeze proxy… și niciun om, nicăieri, care să vorbească pentru noi…
Întrebarea nu e cine lipsește, e cine a ales (sau a fost ales) să stea cu algoritmii la masă.
Mythos nu e singurul, sunt și alte modele, aproape la fel de bune, care rulează deja liber și care nu vor întreba Glasswing ce să lase deschis. Vor întreba, eventual, pe alții.
Nu e o poveste despre un AI periculos – prea periculos sa fie liber… Discutia este despre cine controlează cunoașterea vulnerabilităților lumii în care trăim și cum tocmai s-a schimbat cine stă la masă.
Europa urmărește, cu atenție, cu îngrijorare și cu un regulament în pregătire, ca de obicei, după ce masa a fost deja așezată.
Paradigmele se schimbă cu o viteză amețitoare… discuțiile despre etica AI sunt de multe ori deja caduce, iar securitatea cibernetică arată altfel de câteva zile… “We’re all mad here.” 
PS. Tot pe 7 aprilie, în aceeași zi cu anunțul Glasswing, FBI și CISA avertizau că actori afiliați Iranului compromit sisteme de control din rețelele de apă și energie americane. Nu cu AI sofisticat, cu dispozitive lăsate expuse pe internet, ferestre vechi care trebuiau deja demult închise…
