Consumul scade de 6 luni, de când au început creșterile de taxe si s-au eliminat subvențiile la energia electrica. A scăzut luna de luna in volum, adică romanii cumpără de ceva vreme cantități mai mici; acum fenomenul s-a acutizat. Romanii cumpără nu doar mai puține produse, dar si aleargă după cele mai ieftine. Nu toți, evident, dar pentru din ce in ce mai mulți „vânătoarea” de promoții a devenit noua regulă la cumpărături pentru ca au ajuns la fundul sacului…
Ce înseamnă asta pentru economie? Consumul a fost si va fi principala sursa atât pentru PIB cat si pentru bugetul statului; stimularea investițiilor nu înseamnă ca ar trebui redus consumul. Din 2020 sectorul economic al comerțului generează cea mai mare valoare adăugată din economia românească: nu industria, nu IT-ul, nu alte forme de servicii. Pentru ca producția nu a putut absorbi suficient de repede cererea suplimentara stimulata artificial in anii anteriori vreme, si continua sa scadă de ani de zile. IT-ul e zguduit de eliminările peste noapte ale facilitaților fiscale, iar restul serviciilor nu sunt încă atât de puternice cum ne-am dori. Ca sa nu mai vorbim de agricultura, unde exportam produse primare de ani de zile…
Când o sa înțelegem ca principala problema din Romania e lipsa unei creșteri economice sustenabile? Deficitul bugetar este un efect, nu o cauză. Efectul unor politici economice greșite, al unor stimulente efemere care nu au încercat decât să mai tina puțin economia in afara zonei de „creștere negativa”. De 2-3 ani încoace nu a mai mers; de aceea la fiecare ajustare vedem cum trimestrele anterioare ajung de pe „plus” pe „minus”. Si vom continua sa vedem cum situația reala se agravează; vor rămâne in urma doar datorii si dobânzi mai mari, inflație si o economie mai slabă.
Acum deficitul bugetar rămâne aproape la fel de mare in schimb economia gâfâie foarte tare. Nu avem loc de stimulente pentru economie; nici pentru a tempera efectele războiului din Iran. Pentru ca încă ne chinuim (fără succes) sa găsim bani pentru a acoperi cheltuieli excesive care trebuiau tăiate de mult, sa colectam mai mult „pe hârtie”. Nu ar trebui sa ne întrebăm serios ce este in neregula? Degeaba ne uitam de jur împrejur si căutam vinovați in loc sa căutam soluții.
Fără o creștere economica sănătoasă nu vom avea niciodată resursele necesare pentru a investi in educație, sănătate, apărare. Si nici nu se vor crea premisele unor creșteri salariale reale, care sa nu fie înghițite rapid de inflație: salariile din Romania chiar sunt mici dar din păcate nici pe acestea nu ni le permitem. Pentru ca economia noastră nu își permite mai mult: „atâta s-a putut”, ar spune unii. Ca să le putem creste in mod sustenabil avem nevoie de un model economic viabil, nu de paliativele pe care le vedem de atâta vreme. Altfel vom continua mult timp sa facem un pas înainte si unul (sau uneori chiar mai mulți) înapoi.
