Încrederea se câștigă greu și se pierde foarte repede. Am preluat mandatul de ministru al Fondurilor Europene pe fondul unui sentiment general de neîncredere pe care Comisia Europeană îl avea față de țara noastră din pricina PNRR-ului.

De ce? Pentru că, deși România și-a asumat reforme extrem de importante pentru țara noastră, guverne succesive au preferat, din motive ușor de bănuit, să nu insiste prea mult pe aceste subiecte: reforma pensiilor speciale, reforma ANAF, digitalizarea sistemului medical, reforma pieței de energie și multe altele.

Una dintre cele mai mari provocări este reforma companiilor de stat și guvernanța corporativă. În acest context, am însoțit-o la Bruxelles pe viceprim-ministra Oana Gheorghiu pentru o serie de întâlniri esențiale cu oficiali europeni, dedicate tocmai reformei companiilor de stat.

Vorbim aici de o serie de jaloane esențiale din PNRR, de care depinde deblocarea pentru România a unor sume consistente de bani europeni nerambursabili.

Am avut discuții cu echipa Comisiei Europene din cadrul SG Recover, coordonată de directorul general Céline Gauer, cea care monitorizează implementarea PNRR în România.

În astfel de momente se vede cel mai bine diferența dintre abordarea superficială din trecut și implicarea directă a viceprim-ministrei Oana Gheorghiu încă de la preluarea mandatului.

Avem astăzi, prin AMEPIP, o platformă funcțională de monitorizare a întreprinderilor de stat și un plan așezat de restructurare a companiilor care sunt pe pierderi de ani de zile.

Dincolo de miza financiară imediată, PNRR trebuie să ne învețe cât de important este să planificăm mai bine, să lucrăm mai riguros, să acceptăm criticile justificate și să ne pregătim instituțiile pentru următorul cadru financiar multianual.

Reformele serioase nu se fac nici ușor, dar ele sunt singura cale prin care România poate merge cu adevărat înainte.