Lumea a intrat într-o eră a conflictelor simultane: Ucraina, Orientul Mijlociu, tensiunile din Indo-Pacific. În astfel de vremuri, diferența dintre state nu o face geografia, ci capacitatea de anticipare. Prima reacție este să credem că este „departe de noi”. Nu este.

Pentru Uniunea Europeană, miza este imediată:

1. Energia.
Orice destabilizare în zona Golfului Persic poate afecta transportul de petrol și gaze prin Strâmtoarea Hormuz, unul dintre cele mai importante noduri energetice ale lumii. Chiar și fără blocaje totale, volatilitatea crește instantaneu prețurile energiei în Europa.

2. Inflația și economia.
Creșterea prețurilor la energie se transmite rapid în transport, industrie și alimente. Europa abia a început să iasă din șocul energetic generat de războiul din Ucraina.

3. Securitatea europeană.
O extindere regională a conflictului atrage direct Statele Unite și alte puteri. În acel moment, presiunea asupra NATO și asupra capacității strategice a Europei crește.

4. Migrația și stabilitatea regională.
Istoria ultimelor decenii arată că fiecare război major din Orientul Mijlociu produce valuri de instabilitate, crize umanitare și migrație care ajung inevitabil și în Europa.

Pentru România, implicațiile sunt la fel de concrete:

• suntem stat de frontieră al NATO și al UE într-o perioadă de instabilitate globală;
• depindem încă de piețele energetice globale pentru stabilitatea prețurilor;
• securitatea Mării Negre și cea a Orientului Mijlociu devin tot mai interconectate;
• capacitatea noastră de reziliență economică și strategică devine esențială și trebuie luate măsurile economice, sociale și militare urgente de prevenție și anticipare, implicând toți actorii publici și privați strategici.