2026 este pentru ţara noastră o etapă importantă a parcursului curent de tranziţie structurală. Deşi consumul este sub presiune din cauza ajustărilor necesare, aderarea la OCDE şi finalizarea investiţiilor finanţate prin fonduri europene (în special în cadrul PNRR) orientează de o manieră semnificativă economia către mai multă eficienţă şi competitivitate.
Spre deosebire de perioada pre-pandemică, unde politica fiscală era dominantă în raport cu diverse politici, pandemia de COVID-19 şi apoi războiul din Ucraina au condus la o schimbare majoră de paradigmă, care conturează o aşa-zisă nouă normalitate: politica fiscală a fost cea dominată în raport cu criza sanitară, respectiv, în raport cu politica de apărare a ţării. Spre deosebire de trecut, unde stabilirea unui nivel de până la 2,5% din PIB pentru bugetul apărării reprezenta o decizie de oportunitate, noile realităţi geo-strategice impun nivelul de 2,5% din PIB drept un prag minim.
În aceste circumstanţe, găsirea unor surse eficiente de finanţare reprezintă o premisă importantă pentru stabilitatea fiscal-bugetară. În acest sens, subliniez faptul că evaluarea programului SAFE ar trebui realizată, atât prin intermediul efectelor directe asupra situaţiei fiscal-bugetare, cât şi pe baza efectelor indirecte ca urmare a externalităţilor pozitive asupra sectorului economic real. În ceea ce priveşte efectele directe, este foarte important să avem în vedere faptul că împrumuturile contractate prin programul SAFE se realizează la costuri semnificativ mai mici faţă de cele la care se împrumută acum statul român, concomitent cu o maturitate mult mai mare, aspecte la care se adaugă şi faptul că perioada de graţie pentru începerea rambursării împrumuturilor este una considerabilă. Aceste aspecte ale împrumuturilor contractate prin programul SAFE atenuează într-o manieră semnificativă impactul fiscal-bugetar.
