De fiecare dată când mă întâlnesc cu tinerii din Zbor România, îmi demonstrează că schimbarea reală începe acolo unde oamenii au curajul să spună ce văd și ce trăiesc.

ZBOR nu s-a născut din control, s-a născut dintr-un let go. Din cel mai bun let go al meu. Cel în care am făcut doi pași în spate pentru că nu intra în aria mea de expertiză. Cel în care le-am spus colegilor că ZBOR e relevant, e o investiție structurală și o implicare pe care o susțin, pentru că e despre BCR și cum construim încredere. M-am lăsat influențat de ideile din jur, din a accepta că more and better poate trăi în armonie cu new and different.

Ce construim împreună cu tinerii din ziua de azi în ZBOR ține de câteva lucruri simple, dar grele: un limbaj comun, fără presupuneri, obiective definite împreună, curajul de a cere și de a oferi ajutor și onestitatea de a nu ne preface.

Mi-ar plăcea ca, într-o zi, să aud pe stradă, la întâmplare, pe cineva spunând „Hai la noi, la ZBOR”. Dacă orice tânăr care trece pragul unui hub ajunge să-și însușească această apartenență la ZBOR și să o ducă mai departe, simțind cu adevărat că e parte din ceva mai mare, atunci o să știu că ne-a reușit o schimbare larger than life. Că ne-am atins obiectivul. Și că ZBOR chiar trăiește din co-creare, din învățare, din spații sigure și din încredere. Iar încrederea începe, de multe ori, simplu. Cerând ajutor sau spunând „nu știu”.