Am afirmat în ultimele săptămâni că România ar trebui să adopte un europenism strategic românesc drept principiu de „mare strategie” pentru politica externă și de securitate a României. Ce implicații are un europenism strategic românesc pentru descurajarea nucleară și poziția României față de umbrela nucleară americană și/sau europeană?
Un europenism strategic românesc cere consolidarea relațiilor strategice pe verticală (cu marile puteri prietene) și pe orizontală (cu puterile de rang mijlociu relevante pentru noi), alături de construirea fundației interne, de la noi de acasă, pentru apărarea națională și descurajare. Acest principiu urmărește, evident, inclusiv construirea de redundanțe strategice astfel încât dacă o verigă se rupe, să ne putem baza pe densitatea rețelei de legături strategice din UE, NATO și din afara acestor formate multilaterale prin formate bi- și tri-laterale. Dimensiunea europeană are, evident, prioritate, pentru că UE ar trebui să fie, din perspectiva europenismului strategic românesc, la vârful preocupărilor și priorităților noastre strategice.
Având în vedere că construirea de redundanțe strategice este un element important, implicația pentru poziția României privind umbrela nucleară aliată este că ar trebui să susținem densificarea relațiilor prin care ni se asigură garanții privind umbrela nucleară. Ce înseamnă asta, mai exact? Înseamnă că România ar trebui să susțină, concomitent, aprofundarea și consolidarea parteneriatului nuclear transatlantic, cu menținerea și extinderea umbrelei nucleare americane inclusiv prin plasarea de arme nucleare americane pe teritoriul României, după modelul german. Totodată, înseamnă și că România ar trebui să susțină extinderea și consolidarea umbrelei nucleare franceze, ca pilon european de descurajare nucleară, inclusiv printr-o prezență franceză echivalentă pe teritoriul nostru.
De ce? Pentru că scopul este construirea de redundanțe prin densificarea și multiplicarea legăturilor strategice (inclusiv pe dimensiunea nucleară) astfel încât să creștem reziliența noastră în fața amenințărilor și vulnerabilităților externe. Ar trebui să susținem, simultan, o prezență nucleară americană Și franceză pe teritoriul României. Iar țara noastră ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui pilon de descurajare nucleară în cadrul UE (pe baza prevederilor art. 42.7 din tratat).
Totodată, pentru că europenismul strategic românesc presupune o ierarhie de parteneriate, cu proiectul european la vârful preocupărilor noastre, România ar trebui să susțină și să contribuie asertiv și constructiv la orice inițiativă pentru dezvoltarea unei umbrele nucleare europene care să fie autonomă și cu control împărtășit de un comandament nuclear al UE. Asta nu împotriva SUA, ci ca măsură și inițiativă suplimentară dar separată de umbrela nucleară oferită de SUA prin intermediul NATO. Asta pentru a construi redundanțe prin densificare.
