Că disprețul lui ilie față de educație e ca albastrul din melodie, infinit, știm. Se vede și din faptul că disprețuiește pînă și propria lui educație și se mulțumește să dea din cap și sa mormăie în tăcere cînd mai vine cîte un demnitar străin prin curtea lui, unde ascute el instrumentele de tăiat.

Dar se mai vede și din degajarea cu care s-a introdus pe post de ministru al educației ca un antrenor scăpătat al unei echipe din divizia Onoare unde arbitram cândva și eu, rău am făcut că m am lăsat și m am ținut de lucruri inutile cum ar fi școala și am ajuns o povară pentru bugetul statului..

Cel mai trist lucru însă mi se pare că sint încă mulți oameni care aplaudă de pe margine austeritatea lui bolojan – unii chiar rectori, alții părinți nemulțumiți că odrasla lor pe care au crescut-o cu ecranul nu a luat 10 la istorie… Și nu știu de ce, dar am sentimentul că tot ei vor fi cei care se vor întreba cum de a câștigat AUR alegerile…

Dacă lumea e în punctul în care e, dacă Trump, dacă Frontul Național, dacă AfD… nu mai continui că mă plictisesc.. este pentru că austeritatea, distrugerea statului social și a ascensoarelor sociale și, nu în ultimul rînd, transformarea educației într-o unealtă care trebuie sa funcționeze în slujba pieței – asa cum o vede și onor rectorul Universității București – ne-au condus cu multă precizie înapoi în brațele fascismului… Și sper că sînteti pregătiți de îmbrățișarea lui…

The future is bright, the future is orange, zicea o reclamă pe vremuri. Eh… eram prea mic să-i prind noima. Dar acum știu că portocaliul nostru va avea culoarea verde. Hai să nu ne mai gândim la lucruri triste și să ne bucurăm de focul de artificii de la Davos. ..